Înțelepciunea lui Solomon
17:1 Căci judecățile Tale sunt mari și nu pot fi exprimate
sufletele neîngrijite au greșit.
17:2 Căci când oamenii nedrepți s-au gândit să asuprească neamul sfânt; ei fiind
închiși în casele lor, prizonierii întunericului, și îngăduiți cu
legăturile unei nopți lungi, zăceau [acolo] exilați din cele veșnice
providenta.
17:3 Căci, în timp ce ei credeau să zacă ascunși în păcatele lor ascunse, au fost
împrăștiat sub un văl întunecat al uitării, fiind îngrozitor de uimit,
și tulburat de apariții [ciudate].
17:4 Căci nici colţul care îi ţinea nu-i putea ţine de frică, dar
zgomote [ca ale apelor] care cădeau în jurul lor au răsunat și vedenii triste
li s-a arătat cu feţe grele.
17:5 Nici o putere a focului nu le poate lumina, nici cea strălucitoare
flăcările stelelor rezistă să lumineze acea noapte îngrozitoare.
17:6 Numai că li s-a arătat un foc aprins de la sine, foarte înspăimântător.
pentru că erau foarte îngroziți, au crezut că sunt lucrurile pe care le-au văzut
mai rău decât vederea pe care n-au văzut-o.
17:7 Cât despre iluziile magiei artistice, ele au fost înăbușite și lor
lăudându-se în înțelepciune a fost mustrat cu rușine.
17:8 Căci ei, care au promis că vor alunga groaza și necazurile de la bolnav
suflet, erau ei înșiși bolnavi de frică, demni de râs.
17:9 Căci, deşi nimic îngrozitor nu se temea de ei; totuşi speriat de fiare
care a trecut și șuierat de șerpi,
17:10 Ei au murit de frică, negând că au văzut văzduhul, care nu putea
partea să fie evitată.
17:11 Căci răutatea, osândită de propria ei mărturie, este foarte timidă și
fiind presat de conștiință, prevestește întotdeauna lucruri neplăcute.
17:12 Căci frica nu este altceva decât o trădare a ajutorului pe care rațiunea
ofera.
17:13 Și așteptarea dinăuntru, fiind mai mică, socotește neștiința mai mult
decât cauza care aduce chinul.
17:14 Dar ei au dormit același somn în noaptea aceea, care era într-adevăr
intolerabile și care au venit asupra lor din fundul inevitabilului
iad,
17:15 Au fost parțial supărați de apariții monstruoase și parțial leșinați,
inima le-a căzut: pentru că o frică bruscă, și neașteptată, a venit peste
lor.
17:16 Așadar, oricine cădea acolo era ținut cu grijă, închis într-o închisoare
fără bare de fier,
17:17 Căci, fie că era agricultor, fie păstor, fie muncitor la câmp,
a fost cuprins și a îndurat acea necesitate, care nu putea fi
evitate: căci toți erau legați printr-un singur lanț de întuneric.
17:18 Fie că a fost un vânt șuierător, fie un zgomot melodios de păsări printre
ramurile răspândite sau o cădere plăcută a apei care curge violent,
17:19 Sau un zgomot groaznic de pietre aruncate, sau o alergare care nu putea fi
văzute de fiare care săriră, sau o voce hohotitoare a celor mai sălbatice fiare sălbatice,
sau un ecou răsunător din munții scobiți; aceste lucruri i-au făcut
a leșina de frică.
17:20 Căci toată lumea a strălucit cu lumină clară și nimeni nu a fost împiedicat să intre
munca lor:
17:21 Numai peste ei s-a întins o noapte grea, imaginea acelui întuneric
care aveau să-i primească după aceea, dar totuşi erau pentru ei înşişi
mai dureros decât întunericul.