Susanna 1:1 În Babilon locuia un om, numit Ioacim. 1:2 Și a luat o soție, pe care o chema Susanna, fiica lui Chelchia, a femeie foarte drăguță și care se temea de Domnul. 1:3 Și părinții ei erau neprihăniți și și-au învățat fiica așa legea lui Moise. 1:4 Ioacim era un om foarte bogat și avea o grădină frumoasă, alături de a lui casa: și la el au apelat iudeii; pentru că era mai onorabil decât toti ceilalti. 1:5 În același an au fost numiți doi dintre bătrânii poporului să fie judecători, cum a vorbit Domnul, că răutatea a venit din Babilon din vechii judecători, care păreau să guverneze poporul. 1:6 Aceştia ţineau mult la casa lui Ioacim şi toţi cei ce aveau vreo judecată a venit la ei. 1:7 Când poporul a plecat la amiază, Susanna a intrat în ea grădina soțului să se plimbe. 1:8 Și cei doi bătrâni o vedeau intrând în fiecare zi și mergând; astfel încât pofta lor era aprinsă faţă de ea. 1:9 Și și-au întors mintea și și-au întors ochii, ca ei s-ar putea să nu privească la cer și să nu-și amintească judecățile juste. 1:10 Și, deși amândoi au fost răniți de dragostea ei, totuși n-au îndrăznit nici o arătare altul durerea lui. 1:11 Căci le era rușine să-și spună pofta pe care o doreau să aibă a face cu ea. 1:12 Dar ei vegheau cu sârguință din zi în zi ca să o vadă. 1:13 Iar unul a zis celuilalt: Să mergem acum acasă, căci este cina timp. 1:14 Deci, când au ieșit, s-au despărțit unul de celălalt și întorcându-se din nou, au venit în același loc; iar după aceea au avut intrebat unul pe altul cauza, si-au recunoscut pofta: atunci au stabilit un timp amândoi împreună, când ar putea să o găsească singură. 1:15 Și a căzut, în timp ce ei priveau un timp potrivit, ea a intrat ca mai înainte cu doar două slujnice și voia să se spele în grădină: căci a fost fierbinte. 1:16 Și nu era niciun trup acolo decât cei doi bătrâni care se ascunseseră ei înșiși și o priveau. 1:17 Atunci ea a zis roabelor ei: Aduceți-mi ulei și bile și închideți ușile grădinii, ca să mă spăl. 1:18 Ei au făcut cum le-a poruncit ea, au închis ușile grădinii și au ieșit ei înșiși la ușile private pentru a aduce lucrurile pe care le poruncise ea ei: dar ei nu i-au văzut pe bătrâni, pentru că erau ascunși. 1:19 Când servitoarele au ieşit, cei doi bătrâni s-au sculat şi au alergat la ea, spunând, 1:20 Iată, ușile grădinii sunt închise, ca nimeni să nu ne poată vedea, și suntem în iubire cu tine; de aceea consimţiţi-vă cu noi şi culcaţi-vă cu noi. 1:21 Dacă nu vrei, vom mărturisi împotriva ta, că un tânăr era cu tine; și de aceea ți-ai alungat roabe de la tine. 1:22 Atunci Susana a oftat și a zis: „Sunt strâmtorată din toate părțile; căci dacă aș fă acest lucru, pentru mine este moarte; și dacă nu o fac, nu pot scăpa mainile tale. 1:23 Este mai bine pentru mine să cad în mâinile tale și să nu fac asta decât să păcătuiesc în ochii Domnului. 1:24 Cu aceasta Susana a strigat cu glas tare, și cei doi bătrâni au strigat împotriva ei. 1:25 Atunci a alergat pe unul și a deschis ușa grădinii. 1:26 Atunci când slujitorii casei au auzit strigătul în grădină, ei s-a repezit pe ușa privată, să vadă ce i s-a făcut. 1:27 Dar după ce bătrânii și-au spus treaba, slujitorii au fost foarte mari rușinat: căci nu s-a făcut niciodată un asemenea raport despre Susanna. 1:28 Și a doua zi, când poporul s-a adunat la ea soțul Ioacim, cei doi bătrâni au venit și ei plini de imaginație răutăcioasă împotriva Susannei să o pună la moarte; 1:29 Și a zis înaintea poporului: Trimiteți după Susana, fiica lui Chelchia, soția lui Joacim. Și așa au trimis. 1:30 A venit deci cu tatăl ei și cu mama ei, cu copiii ei și cu toată ea rude. 1:31 Susana era o femeie foarte delicată și frumoasă la vedere. 1:32 Și acești oameni răi au poruncit să-i descopere fața (căci era acoperite) ca să fie umplute de frumusețea ei. 1:33 De aceea prietenii ei și toți cei care au văzut-o au plâns. 1:34 Atunci cei doi bătrâni s-au ridicat în mijlocul poporului și și-au așezat-o mâinile pe capul ei. 1:35 Și ea plângând și-a ridicat privirea spre cer, căci inima ei se încredea în Lord. 1:36 Iar bătrânii au zis: Pe când mergeam singuri în grădină, a venit femeia aceasta a intrat cu două slujnice și a închis ușile grădinii și a trimis slujnicele departe. 1:37 Atunci un tânăr, care era ascuns, a venit la ea și s-a culcat cu ea. 1:38 Atunci noi, cei care stăteam într-un colț al grădinii, văzând această răutate, a alergat la ei. 1:39 Și când i-am văzut împreună, pe omul pe care nu l-am putut ține, pentru că era mai puternic decât noi, a deschis ușa și a sărit afară. 1:40 Dar am luat-o pe această femeie, am întrebat cine este tânărul, decât ea nu ne-ar spune: aceste lucruri depunem mărturie. 1:41 Atunci adunarea ia crezut ca pe cei care erau bătrâni și judecători a poporului: deci au osândit-o la moarte. 1:42 Atunci Susana a strigat cu glas tare și a zis: Dumnezeule veșnic! care cunoaște secretele și cunoaște toate lucrurile înainte de a fi: 1:43 Tu știi că au depus mărturie mincinoasă împotriva mea și, iată, trebuie să mor; pe când nu am făcut niciodată asemenea lucruri ca acești oameni inventat cu răutate împotriva mea. 1:44 Și Domnul a auzit glasul ei. 1:45 De aceea, când a fost dusă la moarte, Domnul a înviat duhul sfânt al unui tânăr al cărui nume era Daniel: 1:46 Care a strigat cu glas tare: Sunt curat de sângele acestei femei. 1:47 Atunci tot poporul s-a întors către el și a zis: Ce înseamnă acestea? cuvintele pe care le-ai rostit? 1:48 Așa că, stând în mijlocul lor, a zis: „Sunteți așa nebuni, fii ai Israel, că fără examinare sau cunoaștere a adevărului pe care îl aveți a condamnat o fiică a lui Israel? 1:49 Întoarce-te din nou la locul de judecată, căci au depus mărturie mincinoasă împotriva ei. 1:50 De aceea tot poporul s-a întors în grabă și bătrânii au zis el: Vino, așează-te printre noi și arată-ne nouă, căci Dumnezeu ți-a dat onoarea unui bătrân. 1:51 Atunci Daniel le-a zis: „Puneți pe acești doi deoparte unul de altul, și le voi examina. 1:52 Deci, când au fost despărțiți unul de altul, a chemat pe unul dintre ei, și i-a zis: „O, tu, care ai îmbătrânit în răutate, acum păcatele tale”. pe care le-ai săvârșit mai înainte au ieșit la lumină. 1:53 Căci ai pronunțat o judecată mincinoasă și ai osândit pe cei nevinovați și ai lăsat liber pe cei vinovați; deşi Domnul zice: Cel nevinovat şi neprihănit să nu ucizi. 1:54 Acum, dacă ai văzut-o, spune-mi: Sub ce copac ai văzut ei fac companie împreună? Care a răspuns: Sub un copac. 1:55 Și Daniel a spus: Foarte bine; ai mințit împotriva propriului tău cap; pentru chiar acum îngerul lui Dumnezeu a primit sentinţa lui Dumnezeu să te taie in doi. 1:56 Deci l-a dat deoparte, a poruncit să-l aducă pe celălalt și a zis el, sămânță din Canaan și nu din Iuda, frumusețea te-a înșelat, și pofta ți-a stricat inima. 1:57 Așa ați procedat cu fiicele lui Israel și ele de frică s-a însoțit de tine, dar fiica lui Iuda n-a vrut să-ți suporte răutatea. 1:58 Acum, deci, spune-mi: Sub ce pom i-ai luat toata lumea împreună? Care a răspuns: Sub un holm. 1:59 Atunci Daniel i-a zis: „Bine; ai mințit și împotriva celor tale cap: căci îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia să te taie în două, ca el să te distrugă. 1:60 Cu aceasta toată adunarea a strigat cu glas tare și a lăudat pe Dumnezeu: care îi salvează pe cei ce se încred în El. 1:61 Și s-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel îi condamnase mărturie mincinoasă prin propria lor gură: 1:62 Şi după legea lui Moise le-au făcut aşa ceva au intenționat cu răutate să facă aproapelui lor: și i-au pus la moarte. Astfel, sângele nevinovat a fost salvat în aceeași zi. 1:63 De aceea Chelchia și soția lui L-au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor Susana, cu Ioacim, soțul ei, și cu toată rudele, pentru că nu era necinste găsită în ea. 1:64 Din acea zi înainte, Daniel a avut o mare reputație înaintea lui oamenii.