Susanna
1:1 În Babilon locuia un om, numit Ioacim.
1:2 Și a luat o soție, pe care o chema Susanna, fiica lui Chelchia, a
femeie foarte drăguță și care se temea de Domnul.
1:3 Și părinții ei erau neprihăniți și și-au învățat fiica așa
legea lui Moise.
1:4 Ioacim era un om foarte bogat și avea o grădină frumoasă, alături de a lui
casa: și la el au apelat iudeii; pentru că era mai onorabil decât
toti ceilalti.
1:5 În același an au fost numiți doi dintre bătrânii poporului să fie
judecători, cum a vorbit Domnul, că răutatea a venit din Babilon
din vechii judecători, care păreau să guverneze poporul.
1:6 Aceştia ţineau mult la casa lui Ioacim şi toţi cei ce aveau vreo judecată
a venit la ei.
1:7 Când poporul a plecat la amiază, Susanna a intrat în ea
grădina soțului să se plimbe.
1:8 Și cei doi bătrâni o vedeau intrând în fiecare zi și mergând; astfel încât
pofta lor era aprinsă faţă de ea.
1:9 Și și-au întors mintea și și-au întors ochii, ca ei
s-ar putea să nu privească la cer și să nu-și amintească judecățile juste.
1:10 Și, deși amândoi au fost răniți de dragostea ei, totuși n-au îndrăznit nici o arătare
altul durerea lui.
1:11 Căci le era rușine să-și spună pofta pe care o doreau să aibă
a face cu ea.
1:12 Dar ei vegheau cu sârguință din zi în zi ca să o vadă.
1:13 Iar unul a zis celuilalt: Să mergem acum acasă, căci este cina
timp.
1:14 Deci, când au ieșit, s-au despărțit unul de celălalt și
întorcându-se din nou, au venit în același loc; iar după aceea au avut
intrebat unul pe altul cauza, si-au recunoscut pofta: atunci
au stabilit un timp amândoi împreună, când ar putea să o găsească singură.
1:15 Și a căzut, în timp ce ei priveau un timp potrivit, ea a intrat ca mai înainte cu
doar două slujnice și voia să se spele în grădină: căci
a fost fierbinte.
1:16 Și nu era niciun trup acolo decât cei doi bătrâni care se ascunseseră
ei înșiși și o priveau.
1:17 Atunci ea a zis roabelor ei: Aduceți-mi ulei și bile și închideți
ușile grădinii, ca să mă spăl.
1:18 Ei au făcut cum le-a poruncit ea, au închis ușile grădinii și au ieșit
ei înșiși la ușile private pentru a aduce lucrurile pe care le poruncise ea
ei: dar ei nu i-au văzut pe bătrâni, pentru că erau ascunși.
1:19 Când servitoarele au ieşit, cei doi bătrâni s-au sculat şi au alergat la
ea, spunând,
1:20 Iată, ușile grădinii sunt închise, ca nimeni să nu ne poată vedea, și suntem în
iubire cu tine; de aceea consimţiţi-vă cu noi şi culcaţi-vă cu noi.
1:21 Dacă nu vrei, vom mărturisi împotriva ta, că un tânăr
era cu tine; și de aceea ți-ai alungat roabe de la tine.
1:22 Atunci Susana a oftat și a zis: „Sunt strâmtorată din toate părțile; căci dacă aș
fă acest lucru, pentru mine este moarte; și dacă nu o fac, nu pot scăpa
mainile tale.
1:23 Este mai bine pentru mine să cad în mâinile tale și să nu fac asta decât să păcătuiesc
în ochii Domnului.
1:24 Cu aceasta Susana a strigat cu glas tare, și cei doi bătrâni au strigat
împotriva ei.
1:25 Atunci a alergat pe unul și a deschis ușa grădinii.
1:26 Atunci când slujitorii casei au auzit strigătul în grădină, ei
s-a repezit pe ușa privată, să vadă ce i s-a făcut.
1:27 Dar după ce bătrânii și-au spus treaba, slujitorii au fost foarte mari
rușinat: căci nu s-a făcut niciodată un asemenea raport despre Susanna.
1:28 Și a doua zi, când poporul s-a adunat la ea
soțul Ioacim, cei doi bătrâni au venit și ei plini de imaginație răutăcioasă
împotriva Susannei să o pună la moarte;
1:29 Și a zis înaintea poporului: Trimiteți după Susana, fiica lui Chelchia,
soția lui Joacim. Și așa au trimis.
1:30 A venit deci cu tatăl ei și cu mama ei, cu copiii ei și cu toată ea
rude.
1:31 Susana era o femeie foarte delicată și frumoasă la vedere.
1:32 Și acești oameni răi au poruncit să-i descopere fața (căci era
acoperite) ca să fie umplute de frumusețea ei.
1:33 De aceea prietenii ei și toți cei care au văzut-o au plâns.
1:34 Atunci cei doi bătrâni s-au ridicat în mijlocul poporului și și-au așezat-o
mâinile pe capul ei.
1:35 Și ea plângând și-a ridicat privirea spre cer, căci inima ei se încredea în
Lord.
1:36 Iar bătrânii au zis: Pe când mergeam singuri în grădină, a venit femeia aceasta
a intrat cu două slujnice și a închis ușile grădinii și a trimis slujnicele departe.
1:37 Atunci un tânăr, care era ascuns, a venit la ea și s-a culcat cu ea.
1:38 Atunci noi, cei care stăteam într-un colț al grădinii, văzând această răutate,
a alergat la ei.
1:39 Și când i-am văzut împreună, pe omul pe care nu l-am putut ține, pentru că era
mai puternic decât noi, a deschis ușa și a sărit afară.
1:40 Dar am luat-o pe această femeie, am întrebat cine este tânărul, decât ea
nu ne-ar spune: aceste lucruri depunem mărturie.
1:41 Atunci adunarea ia crezut ca pe cei care erau bătrâni și judecători
a poporului: deci au osândit-o la moarte.
1:42 Atunci Susana a strigat cu glas tare și a zis: Dumnezeule veșnic!
care cunoaște secretele și cunoaște toate lucrurile înainte de a fi:
1:43 Tu știi că au depus mărturie mincinoasă împotriva mea și, iată,
trebuie să mor; pe când nu am făcut niciodată asemenea lucruri ca acești oameni
inventat cu răutate împotriva mea.
1:44 Și Domnul a auzit glasul ei.
1:45 De aceea, când a fost dusă la moarte, Domnul a înviat
duhul sfânt al unui tânăr al cărui nume era Daniel:
1:46 Care a strigat cu glas tare: Sunt curat de sângele acestei femei.
1:47 Atunci tot poporul s-a întors către el și a zis: Ce înseamnă acestea?
cuvintele pe care le-ai rostit?
1:48 Așa că, stând în mijlocul lor, a zis: „Sunteți așa nebuni, fii ai
Israel, că fără examinare sau cunoaștere a adevărului pe care îl aveți
a condamnat o fiică a lui Israel?
1:49 Întoarce-te din nou la locul de judecată, căci au depus mărturie mincinoasă
împotriva ei.
1:50 De aceea tot poporul s-a întors în grabă și bătrânii au zis
el: Vino, așează-te printre noi și arată-ne nouă, căci Dumnezeu ți-a dat
onoarea unui bătrân.
1:51 Atunci Daniel le-a zis: „Puneți pe acești doi deoparte unul de altul,
și le voi examina.
1:52 Deci, când au fost despărțiți unul de altul, a chemat pe unul dintre ei,
și i-a zis: „O, tu, care ai îmbătrânit în răutate, acum păcatele tale”.
pe care le-ai săvârșit mai înainte au ieșit la lumină.
1:53 Căci ai pronunțat o judecată mincinoasă și ai osândit pe cei nevinovați
și ai lăsat liber pe cei vinovați; deşi Domnul zice: Cel nevinovat şi
neprihănit să nu ucizi.
1:54 Acum, dacă ai văzut-o, spune-mi: Sub ce copac ai văzut
ei fac companie împreună? Care a răspuns: Sub un copac.
1:55 Și Daniel a spus: Foarte bine; ai mințit împotriva propriului tău cap; pentru
chiar acum îngerul lui Dumnezeu a primit sentinţa lui Dumnezeu să te taie
in doi.
1:56 Deci l-a dat deoparte, a poruncit să-l aducă pe celălalt și a zis
el, sămânță din Canaan și nu din Iuda, frumusețea te-a înșelat,
și pofta ți-a stricat inima.
1:57 Așa ați procedat cu fiicele lui Israel și ele de frică
s-a însoțit de tine, dar fiica lui Iuda n-a vrut să-ți suporte
răutatea.
1:58 Acum, deci, spune-mi: Sub ce pom i-ai luat toata lumea
împreună? Care a răspuns: Sub un holm.
1:59 Atunci Daniel i-a zis: „Bine; ai mințit și împotriva celor tale
cap: căci îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia să te taie în două,
ca el să te distrugă.
1:60 Cu aceasta toată adunarea a strigat cu glas tare și a lăudat pe Dumnezeu:
care îi salvează pe cei ce se încred în El.
1:61 Și s-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel îi condamnase
mărturie mincinoasă prin propria lor gură:
1:62 Şi după legea lui Moise le-au făcut aşa ceva
au intenționat cu răutate să facă aproapelui lor: și i-au pus la
moarte. Astfel, sângele nevinovat a fost salvat în aceeași zi.
1:63 De aceea Chelchia și soția lui L-au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor Susana,
cu Ioacim, soțul ei, și cu toată rudele, pentru că nu era
necinste găsită în ea.
1:64 Din acea zi înainte, Daniel a avut o mare reputație înaintea lui
oamenii.