Cântarea lui Solomon
8:1 O, dacă ai fi ca fratele meu, care ai sut sânii mamei mele!
când te-aș găsi afară, te-aș săruta; da, nu ar trebui să fiu
disprețuit.
8:2 Eu te-aş conduce, şi te-aş aduce în casa mamei mele, care ar vrea
învățește-mă: te-aș face să bei vin condimentat din sucul de
rodia mea.
8:3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu și mâna lui dreaptă să cuprindă
pe mine.
8:4 Vă rog, fiice ale Ierusalimului, să nu vă treziți și să nu vă treziți
iubirea mea, până când te rog.
8:5 Cine este aceasta care se suie din pustie, sprijinindu-se pe ea?
iubit? Te-am ridicat sub măr: acolo a adus mama ta
tine afară: acolo te-a născut ea, care te-a născut.
8:6 Pune-mă ca pe o pecete pe inima ta, ca pe o pecete pe brațul tău, căci dragostea este
tare ca moartea; gelozia este crudă ca mormântul: cărbunii lui sunt
cărbuni de foc, care are o flacără cea mai vehementă.
8:7 Multe ape nu pot stinge iubirea, nici potopurile nu o pot îneca;
omul ar da toată substanța casei sale pentru dragoste, ar fi cu totul
fi disprețuit.
8:8 Avem o soră mai mică, şi ea nu are sâni; pentru ce să facem?
sora noastră în ziua când se va vorbi despre ea?
8:9 Dacă ea este zid, vom zidi peste ea un palat de argint;
fi o uşă, o vom închide cu scânduri de cedru.
8:10 Eu sunt un zid și sânii mei ca niște turnuri; atunci am fost în ochii lui ca unul
care a găsit favoare.
8:11 Solomon avea o vie la Baalhamon; a dat afară via la
păstrători; fiecare pentru rodul lui trebuia să aducă o mie de bucăți
de argint.
8:12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea; tu, Solomon, trebuie să ai un
mii și cei care păstrează rodul lui două sute.
8:13 Tu care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău;
fă-mă să-l aud.
8:14 Grăbește-te, iubitul meu, și fii ca un căprioară sau cu un cerb tânăr
pe munții de mirodenii.