Cântarea lui Solomon 8:1 O, dacă ai fi ca fratele meu, care ai sut sânii mamei mele! când te-aș găsi afară, te-aș săruta; da, nu ar trebui să fiu disprețuit. 8:2 Eu te-aş conduce, şi te-aş aduce în casa mamei mele, care ar vrea învățește-mă: te-aș face să bei vin condimentat din sucul de rodia mea. 8:3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu și mâna lui dreaptă să cuprindă pe mine. 8:4 Vă rog, fiice ale Ierusalimului, să nu vă treziți și să nu vă treziți iubirea mea, până când te rog. 8:5 Cine este aceasta care se suie din pustie, sprijinindu-se pe ea? iubit? Te-am ridicat sub măr: acolo a adus mama ta tine afară: acolo te-a născut ea, care te-a născut. 8:6 Pune-mă ca pe o pecete pe inima ta, ca pe o pecete pe brațul tău, căci dragostea este tare ca moartea; gelozia este crudă ca mormântul: cărbunii lui sunt cărbuni de foc, care are o flacără cea mai vehementă. 8:7 Multe ape nu pot stinge iubirea, nici potopurile nu o pot îneca; omul ar da toată substanța casei sale pentru dragoste, ar fi cu totul fi disprețuit. 8:8 Avem o soră mai mică, şi ea nu are sâni; pentru ce să facem? sora noastră în ziua când se va vorbi despre ea? 8:9 Dacă ea este zid, vom zidi peste ea un palat de argint; fi o uşă, o vom închide cu scânduri de cedru. 8:10 Eu sunt un zid și sânii mei ca niște turnuri; atunci am fost în ochii lui ca unul care a găsit favoare. 8:11 Solomon avea o vie la Baalhamon; a dat afară via la păstrători; fiecare pentru rodul lui trebuia să aducă o mie de bucăți de argint. 8:12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea; tu, Solomon, trebuie să ai un mii și cei care păstrează rodul lui două sute. 8:13 Tu care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău; fă-mă să-l aud. 8:14 Grăbește-te, iubitul meu, și fii ca un căprioară sau cu un cerb tânăr pe munții de mirodenii.