romani 4:1 Ce să spunem atunci că Avraam, tatăl nostru, în privinţa lui carne, a găsit? 4:2 Căci dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude; dar nu înaintea lui Dumnezeu. 4:3 Căci ce spune Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu și a fost socotit lui pentru dreptate. 4:4 Acum, celui ce lucrează, răsplata nu este socotită ca har, ci din creanţă. 4:5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce îndreptăţeşte neevlavios, credința lui este socotită drept dreptate. 4:6 Așa cum și David descrie binecuvântarea omului pentru care Dumnezeu impută dreptate fără fapte, 4:7 Spunând: Fericiți cei cărora nelegiuirile sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite. 4:8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i va socoti păcat. 4:9 Această binecuvântare vine atunci numai asupra tăierii împrejur sau asupra si necircumcizia? căci spunem că lui Avraam i s-a socotit credinţa pentru dreptatea. 4:10 Cum a fost atunci socotit? când era în circumcizie, sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în netăiere împrejur. 4:11 Și a primit semnul tăierii împrejur, o pecete a neprihănirii credinţa pe care o avea încă fiind netăiată împrejur, ca să fie el tatăl tuturor celor ce cred, deși nu sunt tăiați împrejur; acea neprihănirea le-ar putea fi atribuită și lor: 4:12 Și tatăl tăierii împrejur celor ce nu sunt tăiați împrejur numai, dar care și umblă pe pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care îl avea, fiind încă netăiat împrejur. 4:13 Căci făgăduința, că va fi moștenitorul lumii, nu a fost Avraam, sau seminței sale, prin lege, ci prin dreptate de credinţă. 4:14 Căci dacă cei ce sunt din Lege sunt moştenitori, credinţa este dezamăgită, iar promisiune făcută fără efect: 4:15 Pentru că legea lucrează mânie; căci unde nu este lege, nu există transgresiune. 4:16 De aceea este din credinţă, ca să fie prin har; pana la sfarsit promisiunea ar putea fi sigură pentru toată sămânța; nu numai la aceea care este din Legea, ci și pentru ceea ce este din credința lui Avraam; cine e tatăl nostru a tuturor, 4:17 (După cum este scris: Te-am făcut tatăl multor neamuri) înainte pe cel pe care l-a crezut el, chiar Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă acele lucruri care nu sunt ca și cum ar fi. 4:18 Care împotriva nădejdei a crezut în nădejde, ca să devină tată multe neamuri, după ce s-a spus: Așa va fi sămânța ta. 4:19 Și nefiind slab în credință, nu și-a considerat trupul acum mort, când avea vreo sută de ani, nici încă moartea lui pântecele Sarei: 4:20 El nu s-a clătinat de făgăduința lui Dumnezeu prin necredință; dar era puternic în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu; 4:21 Şi fiind pe deplin convins că ceea ce făgăduise, era şi în stare a efectua. 4:22 Și de aceea i s-a socotit drept dreptate. 4:23 Nu numai de dragul lui a fost scris că i-a fost socotit; 4:24 Dar și pentru noi, cărora le va fi socotit, dacă credem în El L-a înviat pe Isus, Domnul nostru, din morți; 4:25 Care a fost izbăvit pentru greșelile noastre și a înviat pentru greșelile noastre justificare.