romani
4:1 Ce să spunem atunci că Avraam, tatăl nostru, în privinţa lui
carne, a găsit?
4:2 Căci dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude; dar
nu înaintea lui Dumnezeu.
4:3 Căci ce spune Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu și a fost socotit
lui pentru dreptate.
4:4 Acum, celui ce lucrează, răsplata nu este socotită ca har, ci din
creanţă.
4:5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce îndreptăţeşte
neevlavios, credința lui este socotită drept dreptate.
4:6 Așa cum și David descrie binecuvântarea omului pentru care Dumnezeu
impută dreptate fără fapte,
4:7 Spunând: Fericiți cei cărora nelegiuirile sunt iertate și ale căror păcate
sunt acoperite.
4:8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i va socoti păcat.
4:9 Această binecuvântare vine atunci numai asupra tăierii împrejur sau asupra
si necircumcizia? căci spunem că lui Avraam i s-a socotit credinţa pentru
dreptatea.
4:10 Cum a fost atunci socotit? când era în circumcizie, sau în
necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în netăiere împrejur.
4:11 Și a primit semnul tăierii împrejur, o pecete a neprihănirii
credinţa pe care o avea încă fiind netăiată împrejur, ca să fie el
tatăl tuturor celor ce cred, deși nu sunt tăiați împrejur; acea
neprihănirea le-ar putea fi atribuită și lor:
4:12 Și tatăl tăierii împrejur celor ce nu sunt tăiați împrejur
numai, dar care și umblă pe pașii acelei credințe a tatălui nostru
Avraam, pe care îl avea, fiind încă netăiat împrejur.
4:13 Căci făgăduința, că va fi moștenitorul lumii, nu a fost
Avraam, sau seminței sale, prin lege, ci prin dreptate
de credinţă.
4:14 Căci dacă cei ce sunt din Lege sunt moştenitori, credinţa este dezamăgită, iar
promisiune făcută fără efect:
4:15 Pentru că legea lucrează mânie; căci unde nu este lege, nu există
transgresiune.
4:16 De aceea este din credinţă, ca să fie prin har; pana la sfarsit
promisiunea ar putea fi sigură pentru toată sămânța; nu numai la aceea care este din
Legea, ci și pentru ceea ce este din credința lui Avraam; cine e
tatăl nostru a tuturor,
4:17 (După cum este scris: Te-am făcut tatăl multor neamuri) înainte
pe cel pe care l-a crezut el, chiar Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă
acele lucruri care nu sunt ca și cum ar fi.
4:18 Care împotriva nădejdei a crezut în nădejde, ca să devină tată
multe neamuri, după ce s-a spus: Așa va fi sămânța ta.
4:19 Și nefiind slab în credință, nu și-a considerat trupul acum mort,
când avea vreo sută de ani, nici încă moartea lui
pântecele Sarei:
4:20 El nu s-a clătinat de făgăduința lui Dumnezeu prin necredință; dar era puternic
în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu;
4:21 Şi fiind pe deplin convins că ceea ce făgăduise, era şi în stare
a efectua.
4:22 Și de aceea i s-a socotit drept dreptate.
4:23 Nu numai de dragul lui a fost scris că i-a fost socotit;
4:24 Dar și pentru noi, cărora le va fi socotit, dacă credem în El
L-a înviat pe Isus, Domnul nostru, din morți;
4:25 Care a fost izbăvit pentru greșelile noastre și a înviat pentru greșelile noastre
justificare.