Psalmii 142:1 Am strigat către DOMNUL cu glasul meu; cu glasul meu către DOMNUL am făcut fă-mi cererea. 142:2 Mi-am vărsat plângerea înaintea lui; I-am arătat necazul meu. 142:3 Când duhul meu a fost copleșit în mine, atunci mi-ai cunoscut calea. În pe calea pe care am mers ei mi-au întins în ascuns o cursă. 142:4 M-am uitat la dreapta mea și m-am uitat, dar nu era nimeni care să vrea cunoaște-mă: refugiul m-a eșuat; niciun om nu i-a pasat de sufletul meu. 142:5 Am strigat către Tine, Doamne, am zis: Tu ești adăpostul meu și partea mea în pământul celor vii. 142:6 Fii atent la strigătul meu; căci sunt foarte jos: izbăveşte-mă de la mine persecutorii; căci ei sunt mai puternici decât mine. 142:7 Scoate-mi sufletul din închisoare, ca să laud Numele Tău: cel neprihănit mă va cuprinde; căci mă vei face cu bunătate.