Psalmii 141:1 Doamne, strig către Tine: grăbește-te spre mine; ascultă glasul meu, când strig către tine. 141:2 Rugăciunea mea să fie îndreptată înaintea ta ca tămâie; si ridicarea de mâinile mele ca jertfa de seară. 141:3 Pune o strajă, Doamne, înaintea gurii mele; ține ușa buzelor mele. 141:4 Nu-mi apleca inima la nimic rău, ca să fac fapte rele oameni care săvârșesc nelegiuirea și să nu mănânc din bunătățile lor. 141:5 Să mă lovească cei neprihăniți; va fi o bunătate şi el să mustre pe mine; va fi un ulei excelent, care nu-mi va sparge capul, căci încă şi rugăciunea mea va fi în nenorocirile lor. 141:6 Când judecătorii lor vor fi dărâmați în locuri pietroase, ei vor asculta pe mine cuvinte; căci sunt dulci. 141:7 Oasele noastre sunt împrăștiate la gura mormântului, ca atunci când cineva taie și despică lemnul pe pământ. 141:8 Dar ochii mei sunt către Tine, Doamne, Doamne; în Tine este încrederea mea; părăsi nu sufletul meu lipsit. 141:9 Păzește-mă de capcanele pe care mi le-au întins și de capcanele lucrători ai nelegiuirii. 141:10 Să cadă cei răi în mrejele lor, cât și eu scap.