Psalmii
137:1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns, când am
şi-a adus aminte de Sion.
137:2 Ne-am atârnat harpele de sălcii în mijlocul lor.
137:3 Căci acolo cei care ne-au dus robi ne-au cerut un cântec; și
cei ce ne-au risipit ne-au cerut veselie, zicând: Cântă-ne unul dintre cei
cântece ale Sionului.
137:4 Cum vom cânta cântarea Domnului într-o ţară străină?
137:5 Dacă te voi uita, Ierusalime, mâna mea dreaptă să uite viclenia ei.
137:6 Dacă nu-mi aduc aminte de tine, să se lipească limba mea de cerul gurii;
dacă nu prefer Ierusalimul mai presus de bucuria mea principală.
137:7 Adu-ţi aminte, Doamne, de copiii lui Edom în ziua Ierusalimului; OMS
a spus: Ridică-l, șterge-l până la temelia lui.
137:8 O, fiică a Babilonului, care vei fi nimicită! fericit va fi, că
te răsplătește așa cum ne-ai slujit.
137:9 Fericit va fi cel care ia şi izbi pe micuţii tăi împotriva lui
pietre.