Psalmii 137:1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns, când am şi-a adus aminte de Sion. 137:2 Ne-am atârnat harpele de sălcii în mijlocul lor. 137:3 Căci acolo cei care ne-au dus robi ne-au cerut un cântec; și cei ce ne-au risipit ne-au cerut veselie, zicând: Cântă-ne unul dintre cei cântece ale Sionului. 137:4 Cum vom cânta cântarea Domnului într-o ţară străină? 137:5 Dacă te voi uita, Ierusalime, mâna mea dreaptă să uite viclenia ei. 137:6 Dacă nu-mi aduc aminte de tine, să se lipească limba mea de cerul gurii; dacă nu prefer Ierusalimul mai presus de bucuria mea principală. 137:7 Adu-ţi aminte, Doamne, de copiii lui Edom în ziua Ierusalimului; OMS a spus: Ridică-l, șterge-l până la temelia lui. 137:8 O, fiică a Babilonului, care vei fi nimicită! fericit va fi, că te răsplătește așa cum ne-ai slujit. 137:9 Fericit va fi cel care ia şi izbi pe micuţii tăi împotriva lui pietre.