Psalmii
109:1 Nu tace, Dumnezeule laudei mele;
109:2 Căci gura celui rău şi gura celui înşelător sunt deschise
împotriva mea: au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
109:3 M-au înconjurat și cu cuvinte de ură; și a luptat împotriva mea
fara cauza.
109:4 Pentru dragostea mea, ei sunt potrivnicii mei, dar eu mă dau rugăciunii.
109:5 Și mi-au răsplătit rău cu bine și ura pentru dragostea mea.
109:6 Pune peste el un om rău, şi Satana să stea la dreapta lui.
109:7 Când va fi judecat, să fie osândit și rugăciunea lui să devină
păcat.
109:8 Să-i fie zilele puţine; și lasă altul să-și ia biroul.
109:9 Fiii lui să fie orfani, iar nevasta lui să fie văduvă.
109:10 Fiii lui să fie tot timpul rătăcitori și să cerșească; să-și caute
pâinea de asemenea din locurile lor pustii.
109:11 Spărgărul să prindă tot ce are; și lăsați străinii să strice
munca lui.
109:12 Să nu fie nimeni care să-i îndurească;
favorizează copiii săi orfani.
109:13 Să fie nimiciți urmașii lui; iar în generaţia care urmează să lor
numele să fie șters.
109:14 Să se pomenească de nelegiuirea părinţilor săi înaintea Domnului! si nu lasa
păcatul mamei sale să fie șters.
109:15 Să se afle înaintea DOMNULUI neîncetat, ca să steargă amintirea
dintre ei de pe pământ.
109:16 Pentru că şi-a adus aminte să nu arate milă, ci a prigonit pe săraci
şi om nevoiaş, ca să-i omoare chiar pe cei cu inima zdrobită.
109:17 După cum iubea blestemul, așa să vină la el, precum nu i-a plăcut
binecuvântare, deci să fie departe de el.
109:18 Aşa cum s-a îmbrăcat cu blestem, ca cu haina lui, tot aşa să fie
intră în măruntaiele lui ca apa și ca untdelemn în oasele lui.
109:19 Să-i fie ca haina care-l acoperă și ca un brâu
cu care este încins neîncetat.
109:20 Aceasta să fie răsplata vrăjmașilor mei de la Domnul și a lor
care vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
109:21 Dar Tu fă pentru mine, Doamne, Doamne, pentru numele Tău, pentru că
mila este bună, scapă-mă.
109:22 Căci sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită în mine.
109:23 Am plecat ca umbra, când ea se îndepărtează;
lăcusta.
109:24 Genunchii mei slăbesc din cauza postului; iar carnea mea slăbește de grăsime.
109:25 Am devenit și o ocară pentru ei; când s-au uitat la mine, s-au cutremurat
capetele lor.
109:26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuiește-mă după îndurarea Ta!
109:27 Ca să ştie că aceasta este mâna Ta; că tu, DOAMNE, ai făcut-o.
109:28 Să blesteme, dar tu binecuvântează;
dar să se bucure robul tău.
109:29 Vrăjmașii mei să fie îmbrăcați cu rușine și să-i acopere
ei înșiși cu propria lor confuzie, ca cu o manta.
109:30 Voi lăuda pe Domnul cu gura mea; da, îl voi lăuda
printre mulţime.
109:31 Căci el va sta de-a dreapta săracului, ca să-l scape de aceia
care îi condamnă sufletul.