Psalmii 109:1 Nu tace, Dumnezeule laudei mele; 109:2 Căci gura celui rău şi gura celui înşelător sunt deschise împotriva mea: au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă. 109:3 M-au înconjurat și cu cuvinte de ură; și a luptat împotriva mea fara cauza. 109:4 Pentru dragostea mea, ei sunt potrivnicii mei, dar eu mă dau rugăciunii. 109:5 Și mi-au răsplătit rău cu bine și ura pentru dragostea mea. 109:6 Pune peste el un om rău, şi Satana să stea la dreapta lui. 109:7 Când va fi judecat, să fie osândit și rugăciunea lui să devină păcat. 109:8 Să-i fie zilele puţine; și lasă altul să-și ia biroul. 109:9 Fiii lui să fie orfani, iar nevasta lui să fie văduvă. 109:10 Fiii lui să fie tot timpul rătăcitori și să cerșească; să-și caute pâinea de asemenea din locurile lor pustii. 109:11 Spărgărul să prindă tot ce are; și lăsați străinii să strice munca lui. 109:12 Să nu fie nimeni care să-i îndurească; favorizează copiii săi orfani. 109:13 Să fie nimiciți urmașii lui; iar în generaţia care urmează să lor numele să fie șters. 109:14 Să se pomenească de nelegiuirea părinţilor săi înaintea Domnului! si nu lasa păcatul mamei sale să fie șters. 109:15 Să se afle înaintea DOMNULUI neîncetat, ca să steargă amintirea dintre ei de pe pământ. 109:16 Pentru că şi-a adus aminte să nu arate milă, ci a prigonit pe săraci şi om nevoiaş, ca să-i omoare chiar pe cei cu inima zdrobită. 109:17 După cum iubea blestemul, așa să vină la el, precum nu i-a plăcut binecuvântare, deci să fie departe de el. 109:18 Aşa cum s-a îmbrăcat cu blestem, ca cu haina lui, tot aşa să fie intră în măruntaiele lui ca apa și ca untdelemn în oasele lui. 109:19 Să-i fie ca haina care-l acoperă și ca un brâu cu care este încins neîncetat. 109:20 Aceasta să fie răsplata vrăjmașilor mei de la Domnul și a lor care vorbesc de rău împotriva sufletului meu. 109:21 Dar Tu fă pentru mine, Doamne, Doamne, pentru numele Tău, pentru că mila este bună, scapă-mă. 109:22 Căci sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită în mine. 109:23 Am plecat ca umbra, când ea se îndepărtează; lăcusta. 109:24 Genunchii mei slăbesc din cauza postului; iar carnea mea slăbește de grăsime. 109:25 Am devenit și o ocară pentru ei; când s-au uitat la mine, s-au cutremurat capetele lor. 109:26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuiește-mă după îndurarea Ta! 109:27 Ca să ştie că aceasta este mâna Ta; că tu, DOAMNE, ai făcut-o. 109:28 Să blesteme, dar tu binecuvântează; dar să se bucure robul tău. 109:29 Vrăjmașii mei să fie îmbrăcați cu rușine și să-i acopere ei înșiși cu propria lor confuzie, ca cu o manta. 109:30 Voi lăuda pe Domnul cu gura mea; da, îl voi lăuda printre mulţime. 109:31 Căci el va sta de-a dreapta săracului, ca să-l scape de aceia care îi condamnă sufletul.