Psalmii
102:1 Ascultă, Doamne, rugăciunea mea, și strigătul meu să vină la Tine.
102:2 Nu ascunde fața Ta de mine în ziua când voi fi în necaz; înclină-te
urechea mea: în ziua când voi chema, răspunde-mi repede.
102:3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul, și oasele mele sunt arse ca un fum
vatră.
102:4 Inima mea este lovită și uscată ca iarba; încât să uit să-mi mănânc
pâine.
102:5 Din cauza glasului gemetului meu, oasele mele se lipesc de pielea mea.
102:6 Sunt ca un pelican al pustiei, sunt ca o bufniță a pustiei.
102:7 Eu privesc și sunt ca vrabia singură pe vârful casei.
102:8 Vrăjmaşii mei mă ocăresc toată ziua; și cei ce sunt nebuni împotriva mea
sunt jurați împotriva mea.
102:9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plânsul,
102:10 Din pricina mâniei și mâniei tale, căci m-ai înălțat,
și aruncă-mă jos.
102:11 Zilele mele sunt ca o umbră care pleacă; iar eu sunt ofilit ca iarba.
102:12 Dar Tu, Doamne, vei răbda în veac; și pomenirea Ta către toți
generatii.
102:13 Te vei scula și vei avea milă de Sion;
da, timpul stabilit, a sosit.
102:14 Căci slujitorii Tăi se bucură de pietrele ei şi ţărână
a acestuia.
102:15 Deci neamurile se vor teme de Numele Domnului și toți împărații
pământ slava Ta.
102:16 Când Domnul va zidi Sionul, se va arăta în slava Sa.
102:17 El va privi rugăciunea celor săraci și nu le va disprețui
rugăciune.
102:18 Aceasta va fi scrisă pentru neamul viitor, și pentru poporul care
va fi creat va lăuda pe Domnul.
102:19 Căci a privit în jos de la înălţimea sanctuarului Său; din rai
a privit Domnul pământul;
102:20 Să aud gemetele prizonierului; a-i pierde pe cei desemnați
la moarte;
102:21 Să vestească Numele Domnului în Sion și lauda Lui în Ierusalim;
102:22 Când poporul este adunat și împărățiile, ca să slujească
LORD.
102:23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
102:24 Am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele: anii tăi.
sunt de-a lungul tuturor generațiilor.
102:25 Tu ai pus din vechime temelia pământului și cerurile sunt
lucrarea mâinilor tale.
102:26 Ei vor pieri, dar tu vei răbda; da, toți vor îmbătrâni
ca o haină; ca pe o haină le vei schimba și vor fi
schimbat:
102:27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
102:28 Copiii slujitorilor Tăi vor rămâne, și sămânța lor va fi
stabilit înaintea ta.