Psalmii 102:1 Ascultă, Doamne, rugăciunea mea, și strigătul meu să vină la Tine. 102:2 Nu ascunde fața Ta de mine în ziua când voi fi în necaz; înclină-te urechea mea: în ziua când voi chema, răspunde-mi repede. 102:3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul, și oasele mele sunt arse ca un fum vatră. 102:4 Inima mea este lovită și uscată ca iarba; încât să uit să-mi mănânc pâine. 102:5 Din cauza glasului gemetului meu, oasele mele se lipesc de pielea mea. 102:6 Sunt ca un pelican al pustiei, sunt ca o bufniță a pustiei. 102:7 Eu privesc și sunt ca vrabia singură pe vârful casei. 102:8 Vrăjmaşii mei mă ocăresc toată ziua; și cei ce sunt nebuni împotriva mea sunt jurați împotriva mea. 102:9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plânsul, 102:10 Din pricina mâniei și mâniei tale, căci m-ai înălțat, și aruncă-mă jos. 102:11 Zilele mele sunt ca o umbră care pleacă; iar eu sunt ofilit ca iarba. 102:12 Dar Tu, Doamne, vei răbda în veac; și pomenirea Ta către toți generatii. 102:13 Te vei scula și vei avea milă de Sion; da, timpul stabilit, a sosit. 102:14 Căci slujitorii Tăi se bucură de pietrele ei şi ţărână a acestuia. 102:15 Deci neamurile se vor teme de Numele Domnului și toți împărații pământ slava Ta. 102:16 Când Domnul va zidi Sionul, se va arăta în slava Sa. 102:17 El va privi rugăciunea celor săraci și nu le va disprețui rugăciune. 102:18 Aceasta va fi scrisă pentru neamul viitor, și pentru poporul care va fi creat va lăuda pe Domnul. 102:19 Căci a privit în jos de la înălţimea sanctuarului Său; din rai a privit Domnul pământul; 102:20 Să aud gemetele prizonierului; a-i pierde pe cei desemnați la moarte; 102:21 Să vestească Numele Domnului în Sion și lauda Lui în Ierusalim; 102:22 Când poporul este adunat și împărățiile, ca să slujească LORD. 102:23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele. 102:24 Am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele: anii tăi. sunt de-a lungul tuturor generațiilor. 102:25 Tu ai pus din vechime temelia pământului și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. 102:26 Ei vor pieri, dar tu vei răbda; da, toți vor îmbătrâni ca o haină; ca pe o haină le vei schimba și vor fi schimbat: 102:27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit. 102:28 Copiii slujitorilor Tăi vor rămâne, și sămânța lor va fi stabilit înaintea ta.