Psalmii
42:1 Cum tânjește cerbul după pâraiele de apă, așa tânjește sufletul meu după
tu, Dumnezeule.
42:2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu: când voi veni și?
să apară înaintea lui Dumnezeu?
42:3 Lacrimile mele au fost hrana mea zi și noapte, în timp ce ei spun mereu
mie: Unde este Dumnezeul tău?
42:4 Când îmi aduc aminte de aceste lucruri, îmi revars sufletul în mine, căci plecasem
cu mulţimea, m-am dus cu ei la casa lui Dumnezeu, cu glas
de bucurie și de laudă, cu o mulțime care ținea sărbătoarea.
42:5 De ce eşti doborât, suflete al meu? și de ce ești tulburat în mine?
nădăjduieşte în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda pentru ajutorul lui
firea.
42:6 O, Dumnezeul meu, sufletul meu este doborât în mine; de aceea îmi voi aduce aminte de Tine
din țara Iordanului și a hermoniților, de pe dealul Mițar.
42:7 Adâncul cheamă adâncul la zgomotul zgomoturilor tale, toate valurile tale
iar valurile tale au trecut peste mine.
42:8 Dar Domnul va porunci bunăvoinței Lui în timpul zilei și în timpul zilei
noaptea cântecul lui va fi cu mine și rugăciunea mea către Dumnezeul meu
viaţă.
42:9 Îi voi spune lui Dumnezeu stânca mea: De ce m-ai uitat? de ce merg eu
doliu din cauza asupririi inamicului?
42:10 Ca cu o sabie în oasele mele, vrăjmașii mei mă ocărănesc; în timp ce ei spun
zilnic pentru mine: Unde este Dumnezeul tău?
42:11 De ce ești doborât, suflete al meu? și de ce ești neliniștit în interior
pe mine? nădăjduieşte în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda pe Cel care este sănătatea
chipul meu și Dumnezeul meu.