Psalmii
2:1 De ce se mânie păgânii, şi poporul îşi închipuie un lucru zadarnic?
2:2 Împărații pământului se pun și conducătorii se sfătuiesc
împreună, împotriva DOMNULUI și împotriva unsului Său, spunând:
2:3 Să le rupem legăturile și să le lepădăm funiile de la noi.
2:4 Cel ce stă în ceruri va râde; Domnul îi va avea înăuntru
derizoriu.
2:5 Atunci el le va vorbi în mânia lui și îi va supăra în durerea lui
nemulțumire.
2:6 Dar eu am pus pe împăratul meu pe muntele meu sfânt al Sionului.
2:7 Voi vesti porunca: Domnul mi-a spus: Tu ești Fiul Meu;
în această zi te-am născut.
2:8 Cere-Mi, și-ți voi da neamurile ca moștenire și
marginile pământului pentru stăpânirea ta.
2:9 Le vei sparge cu un toiag de fier; le vei zdrobi în bucăţi
ca un vas de olar.
2:10 Fiți înțelepți acum, împăraților; învățați-vă, judecători ai
Pământ.
2:11 Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă cu cutremur.
2:12 Sărutaţi pe Fiul, ca să nu se mânie şi să pieriţi de pe cale, când
mânia se aprinde doar puţin. Fericiți toți cei care își pun încrederea
în el.