Psalmii 2:1 De ce se mânie păgânii, şi poporul îşi închipuie un lucru zadarnic? 2:2 Împărații pământului se pun și conducătorii se sfătuiesc împreună, împotriva DOMNULUI și împotriva unsului Său, spunând: 2:3 Să le rupem legăturile și să le lepădăm funiile de la noi. 2:4 Cel ce stă în ceruri va râde; Domnul îi va avea înăuntru derizoriu. 2:5 Atunci el le va vorbi în mânia lui și îi va supăra în durerea lui nemulțumire. 2:6 Dar eu am pus pe împăratul meu pe muntele meu sfânt al Sionului. 2:7 Voi vesti porunca: Domnul mi-a spus: Tu ești Fiul Meu; în această zi te-am născut. 2:8 Cere-Mi, și-ți voi da neamurile ca moștenire și marginile pământului pentru stăpânirea ta. 2:9 Le vei sparge cu un toiag de fier; le vei zdrobi în bucăţi ca un vas de olar. 2:10 Fiți înțelepți acum, împăraților; învățați-vă, judecători ai Pământ. 2:11 Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă cu cutremur. 2:12 Sărutaţi pe Fiul, ca să nu se mânie şi să pieriţi de pe cale, când mânia se aprinde doar puţin. Fericiți toți cei care își pun încrederea în el.