Neemia
2:1 Și sa întâmplat în luna Nisan, în al douăzecilea an al lui
Împăratul Artaxerxe, vinul acela era înaintea lui; și am luat vinul,
și i-a dat-o regelui. Acum nu mai fusesem trist înaintea lui
prezenţă.
2:2 De aceea regele mi-a zis: De ce este tristă fața ta, văzându-te
nu esti bolnav? aceasta nu este altceva decât întristarea inimii. Atunci am fost foarte
speriat,
2:3 Și a zis împăratului: „Lasă împăratul să trăiască pentru totdeauna!
Fața să fie tristă, când orașul, locul mormintelor părinților mei,
este pustiu și porțile lui sunt mistuite de foc?
2:4 Atunci regele mi-a zis: Pentru ce ceri? Așa că m-am rugat
către Dumnezeul cerului.
2:5 Iar eu i-am spus regelui: Dacă regelui îi place, și dacă slujitorul tău are
a găsit har înaintea ta, ca să mă trimiți la Iuda, la
cetatea mormintelor părinţilor mei, ca să o zidesc.
2:6 Și împăratul mi-a zis: (Șezând și regina lângă el) Pentru cât timp
va fi călătoria ta? si cand te vei intoarce? Așa că i-a plăcut regelui
să-mi trimită; și i-am stabilit o oră.
2:7 Mai mult, i-am spus regelui: Dacă împăratului îi place, să fie scrisori
m-a dat dregătorilor de dincolo de râu, ca să mă ducă
până voi veni în Iuda;
2:8 Și o scrisoare către Asaf, păzătorul pădurii împăratului, ca să poată
da-mi cherestea ca sa fac grinzi pentru portile palatului care
aparțin casei și zidul orașului și pentru
casa în care voi intra. Iar regele mi-a acordat, conform
mâna bună a Dumnezeului meu asupra mea.
2:9 Apoi am venit la guvernanții de dincolo de râu și le-am dat pe ale împăratului
scrisori. Acum regele trimisese căpitani ai armatei și călăreți cu
pe mine.
2:10 Când Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonitului, au auzit
din aceasta, i-a întristat foarte mult că a venit un om să caute
bunăstarea copiilor lui Israel.
2:11 Am ajuns deci la Ierusalim și am fost acolo trei zile.
2:12 Și m-am sculat noaptea, eu și câțiva oameni cu mine; nici nu am spus nimic
om, ceea ce Dumnezeul meu pusese în inima mea să facă la Ierusalim: nici nu a fost
este vreo fiară cu mine, în afară de fiara pe care am călărit.
2:13 Și am ieșit noaptea pe poarta văii, chiar înainte de
fântâna dragonului și la portul de bălegar și a privit zidurile Ierusalimului,
care au fost dărâmate și porțile lor au fost mistuite de foc.
2:14 Apoi am mers la poarta fântânii și la iazul împăratului, dar
nu era loc să treacă fiara care era sub mine.
2:15 Apoi m-am suit noaptea lângă pârâu și am privit zidul și
s-a întors înapoi și a intrat pe poarta văii și așa s-a întors.
2:16 Iar conducătorii nu știau încotro m-am dus și nici ce am făcut; nici eu nu am avut ca
totuși le-a spus evreilor, nici preoților, nici nobililor, nici
domnitorilor, nici celorlalți care au făcut lucrarea.
2:17 Atunci le-am spus: Vedeți necazul în care suntem, cum Ierusalimul
este pustiu și porțile lui sunt arse cu foc; vino și lasă
zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim ocară.
2:18 Atunci le-am spus despre mâna Dumnezeului meu, care era bună asupra mea; ca de asemenea
cuvintele regelui pe care mi le spusese. Iar ei au zis: Să ne ridicăm
sus și construi. Așa că și-au întărit mâinile pentru această lucrare bună.
2:19 Dar când Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonitului,
şi Ghesem, Arabul, a auzit-o, au râs de noi şi ne-au dispreţuit
noi, și a zis: Ce este lucrul acesta pe care îl faceți? vă veți răzvrăti împotriva
rege?
2:20 Atunci le-am răspuns și le-am zis: Dumnezeul cerurilor, el va
prosperă-ne; de aceea noi, slujitorii Lui, ne vom ridica și vom zidi; dar voi aveți
nici o parte, nici drept, nici pomenire, în Ierusalim.