Neemia 2:1 Și sa întâmplat în luna Nisan, în al douăzecilea an al lui Împăratul Artaxerxe, vinul acela era înaintea lui; și am luat vinul, și i-a dat-o regelui. Acum nu mai fusesem trist înaintea lui prezenţă. 2:2 De aceea regele mi-a zis: De ce este tristă fața ta, văzându-te nu esti bolnav? aceasta nu este altceva decât întristarea inimii. Atunci am fost foarte speriat, 2:3 Și a zis împăratului: „Lasă împăratul să trăiască pentru totdeauna! Fața să fie tristă, când orașul, locul mormintelor părinților mei, este pustiu și porțile lui sunt mistuite de foc? 2:4 Atunci regele mi-a zis: Pentru ce ceri? Așa că m-am rugat către Dumnezeul cerului. 2:5 Iar eu i-am spus regelui: Dacă regelui îi place, și dacă slujitorul tău are a găsit har înaintea ta, ca să mă trimiți la Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca să o zidesc. 2:6 Și împăratul mi-a zis: (Șezând și regina lângă el) Pentru cât timp va fi călătoria ta? si cand te vei intoarce? Așa că i-a plăcut regelui să-mi trimită; și i-am stabilit o oră. 2:7 Mai mult, i-am spus regelui: Dacă împăratului îi place, să fie scrisori m-a dat dregătorilor de dincolo de râu, ca să mă ducă până voi veni în Iuda; 2:8 Și o scrisoare către Asaf, păzătorul pădurii împăratului, ca să poată da-mi cherestea ca sa fac grinzi pentru portile palatului care aparțin casei și zidul orașului și pentru casa în care voi intra. Iar regele mi-a acordat, conform mâna bună a Dumnezeului meu asupra mea. 2:9 Apoi am venit la guvernanții de dincolo de râu și le-am dat pe ale împăratului scrisori. Acum regele trimisese căpitani ai armatei și călăreți cu pe mine. 2:10 Când Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonitului, au auzit din aceasta, i-a întristat foarte mult că a venit un om să caute bunăstarea copiilor lui Israel. 2:11 Am ajuns deci la Ierusalim și am fost acolo trei zile. 2:12 Și m-am sculat noaptea, eu și câțiva oameni cu mine; nici nu am spus nimic om, ceea ce Dumnezeul meu pusese în inima mea să facă la Ierusalim: nici nu a fost este vreo fiară cu mine, în afară de fiara pe care am călărit. 2:13 Și am ieșit noaptea pe poarta văii, chiar înainte de fântâna dragonului și la portul de bălegar și a privit zidurile Ierusalimului, care au fost dărâmate și porțile lor au fost mistuite de foc. 2:14 Apoi am mers la poarta fântânii și la iazul împăratului, dar nu era loc să treacă fiara care era sub mine. 2:15 Apoi m-am suit noaptea lângă pârâu și am privit zidul și s-a întors înapoi și a intrat pe poarta văii și așa s-a întors. 2:16 Iar conducătorii nu știau încotro m-am dus și nici ce am făcut; nici eu nu am avut ca totuși le-a spus evreilor, nici preoților, nici nobililor, nici domnitorilor, nici celorlalți care au făcut lucrarea. 2:17 Atunci le-am spus: Vedeți necazul în care suntem, cum Ierusalimul este pustiu și porțile lui sunt arse cu foc; vino și lasă zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim ocară. 2:18 Atunci le-am spus despre mâna Dumnezeului meu, care era bună asupra mea; ca de asemenea cuvintele regelui pe care mi le spusese. Iar ei au zis: Să ne ridicăm sus și construi. Așa că și-au întărit mâinile pentru această lucrare bună. 2:19 Dar când Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonitului, şi Ghesem, Arabul, a auzit-o, au râs de noi şi ne-au dispreţuit noi, și a zis: Ce este lucrul acesta pe care îl faceți? vă veți răzvrăti împotriva rege? 2:20 Atunci le-am răspuns și le-am zis: Dumnezeul cerurilor, el va prosperă-ne; de aceea noi, slujitorii Lui, ne vom ridica și vom zidi; dar voi aveți nici o parte, nici drept, nici pomenire, în Ierusalim.