marcă
12:1 Și a început să le vorbească prin pilde. Un anumit om a plantat a
vie și a pus un gard viu în jurul ei și a săpat un loc pentru grăsimea vinului,
și a zidit un turn, și l-a dat să iasă la țărani și a mers departe
țară.
12:2 Iar la vremea vremii, a trimis la gospodar un slujitor ca să poată
primiţi de la gospodari rodul viei.
12:3 Și l-au prins, l-au bătut și l-au dat afară cu gol.
12:4 Şi iarăşi a trimis la ei un alt slujitor; iar la el au aruncat
pietre, l-a rănit în cap și l-a alungat cu rușine
manipulate.
12:5 Şi iarăşi a trimis pe altul; și pe el l-au ucis și pe mulți alții; bătaie
pe unii și uciderea unora.
12:6 Având deci un singur fiu, preaiubitul lui, l-a trimis și pe ultimul
le-a zis: Ei vor venera pe fiul meu.
12:7 Dar acei agricultori au zis între ei: Acesta este moștenitorul; vino, lasa
să-l ucidem și moștenirea va fi a noastră.
12:8 Și l-au luat, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie.
12:9 Ce va face deci stăpânul viei? va veni si
nimiciți pe agricultori și va da via altora.
12:10 Şi nu aţi citit Scriptura aceasta? Piatra pe care constructorii
respins devine capul colțului:
12:11 Aceasta a fost fapta Domnului, și este minunat în ochii noștri?
12:12 Și căutau să-l apuce, dar se temeau de popor, căci ei știau
că rostise pilda împotriva lor;
drumul lor.
12:13 Și au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni
prinde-l în cuvintele lui.
12:14 Iar când au venit, i-au zis: Învăţătorule, ştim că tu
ești adevărat și nu-ți pasă de nimeni, căci tu nu ești atent la persoana lui
oameni, dar învață calea lui Dumnezeu în adevăr: Este îngăduit să dai tribut?
la Cezar, sau nu?
12:15 Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând ipocrizia lor,
le-a zis: De ce mă ispititi? adu-mi un ban, ca să-l văd.
12:16 Și l-au adus. Iar el le-a zis: Al cui este chipul acesta și
inscripție? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.
12:17 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Daţi Cezarului cele ce sunt
ale Cezarului și lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. Și s-au minunat
l.
12:18 Atunci au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere;
și l-au întrebat, zicând:
12:19 Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă moare fratele unui bărbat şi îşi lasă soţia
în spatele lui și să nu lase copii, ca fratele lui să-i ia pe ai lui
soție și să ridice sămânță fratelui său.
12:20 Acum erau șapte frați; și primul și-a luat o nevastă și a plecat pe moarte
nici o samanta.
12:21 Și al doilea a luat-o și a murit, și n-a lăsat nicio sămânță
al treilea la fel.
12:22 Și cei șapte au avut-o și n-au lăsat sămânță; în ultimul rând femeia a murit
de asemenea.
12:23 Deci, la înviere, când vor învia, a căror soție va învia
ea este dintre ei? căci cei şapte au avut-o de soţie.
12:24 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Nu vă înşelaţi, pentru că
nu cunoști scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
12:25 Căci când vor învia din morți, nici nu se căsătoresc, nici nu mai sunt
dat în căsătorie; ci sunt ca îngerii care sunt în ceruri.
12:26 Şi despre morţi să învie, nu aţi citit în carte
lui Moise, cum în tufiș i-a vorbit Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui
Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?
12:27 El nu este Dumnezeul celor morți, ci Dumnezeul celor vii; voi deci
greseste foarte mult.
12:28 Și a venit unul dintre cărturari și, auzindu-i vorbind împreună,
şi văzând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este
prima poruncă a tuturor?
12:29 Iar Iisus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, o
Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn:
12:30 Și să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și cu toată lumea
sufletul tău și din toată mintea ta și din toată puterea ta: acesta este
prima poruncă.
12:31 Iar a doua este asemănătoare, și anume aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca
pe tine însuți. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
12:32 Iar cărturarul i-a zis: Ei bine, Învăţătorule, ai spus adevărul:
căci este un singur Dumnezeu; și nu este altul decât el:
12:33 Și să-L iubesc din toată inima și din toată priceperea și
cu tot sufletul și cu toată puterea și să-și iubească aproapele
ca el însuși, este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele.
12:34 Iar Iisus, văzând că răspunde cu pricepere, i-a zis: Tu
nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și niciun om după aceea nu a îndrăznit să-l întrebe
vreo întrebare.
12:35 Iar Iisus, răspunzând, a zis, în timp ce învăţa în templu: „Cum zic?”
cărturari că Hristos este fiul lui David?
12:36 Căci David însuși a zis prin Duhul Sfânt: „Domnul a zis Domnului meu: Așează!
tu de-a dreapta mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale.
12:37 De aceea David însuși îl numește Domn; și de unde este fiul lui?
Iar oamenii de rând l-au auzit cu bucurie.
12:38 Iar el le-a zis în învăţătura Sa: Păziţi-vă de cărturari, care iubesc
să mergi în haine lungi și să iubești salutările în piețe,
12:39 Și scaunele de cap în sinagogi și camerele de sus la
sărbători:
12:40 Care devorează casele văduvelor și, ca prefăcătorie, fac rugăciuni lungi: acestea
va primi o condamnare mai mare.
12:41 Iar Iisus s-a aşezat lângă vistierie şi a văzut cum aruncă norodul
bani în vistierie; și mulți cei bogați au aruncat mult.
12:42 Și a venit o văduvă săracă și a aruncat înăuntru doi acari, care
face un ban.
12:43 Și a chemat la El pe ucenicii Săi și le-a zis: Adevărat spun
vouă, că această văduvă săracă a băgat mai mult decât toți cei care
au aruncat în vistierie:
12:44 Căci toate au aruncat din belşug; dar ea din dorința ei a făcut-o
a aruncat în tot ce avea ea, chiar și toată viața ei.