marcă 12:1 Și a început să le vorbească prin pilde. Un anumit om a plantat a vie și a pus un gard viu în jurul ei și a săpat un loc pentru grăsimea vinului, și a zidit un turn, și l-a dat să iasă la țărani și a mers departe țară. 12:2 Iar la vremea vremii, a trimis la gospodar un slujitor ca să poată primiţi de la gospodari rodul viei. 12:3 Și l-au prins, l-au bătut și l-au dat afară cu gol. 12:4 Şi iarăşi a trimis la ei un alt slujitor; iar la el au aruncat pietre, l-a rănit în cap și l-a alungat cu rușine manipulate. 12:5 Şi iarăşi a trimis pe altul; și pe el l-au ucis și pe mulți alții; bătaie pe unii și uciderea unora. 12:6 Având deci un singur fiu, preaiubitul lui, l-a trimis și pe ultimul le-a zis: Ei vor venera pe fiul meu. 12:7 Dar acei agricultori au zis între ei: Acesta este moștenitorul; vino, lasa să-l ucidem și moștenirea va fi a noastră. 12:8 Și l-au luat, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. 12:9 Ce va face deci stăpânul viei? va veni si nimiciți pe agricultori și va da via altora. 12:10 Şi nu aţi citit Scriptura aceasta? Piatra pe care constructorii respins devine capul colțului: 12:11 Aceasta a fost fapta Domnului, și este minunat în ochii noștri? 12:12 Și căutau să-l apuce, dar se temeau de popor, căci ei știau că rostise pilda împotriva lor; drumul lor. 12:13 Și au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni prinde-l în cuvintele lui. 12:14 Iar când au venit, i-au zis: Învăţătorule, ştim că tu ești adevărat și nu-ți pasă de nimeni, căci tu nu ești atent la persoana lui oameni, dar învață calea lui Dumnezeu în adevăr: Este îngăduit să dai tribut? la Cezar, sau nu? 12:15 Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a zis: De ce mă ispititi? adu-mi un ban, ca să-l văd. 12:16 Și l-au adus. Iar el le-a zis: Al cui este chipul acesta și inscripție? Iar ei i-au spus: Al Cezarului. 12:17 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. Și s-au minunat l. 12:18 Atunci au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere; și l-au întrebat, zicând: 12:19 Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă moare fratele unui bărbat şi îşi lasă soţia în spatele lui și să nu lase copii, ca fratele lui să-i ia pe ai lui soție și să ridice sămânță fratelui său. 12:20 Acum erau șapte frați; și primul și-a luat o nevastă și a plecat pe moarte nici o samanta. 12:21 Și al doilea a luat-o și a murit, și n-a lăsat nicio sămânță al treilea la fel. 12:22 Și cei șapte au avut-o și n-au lăsat sămânță; în ultimul rând femeia a murit de asemenea. 12:23 Deci, la înviere, când vor învia, a căror soție va învia ea este dintre ei? căci cei şapte au avut-o de soţie. 12:24 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Nu vă înşelaţi, pentru că nu cunoști scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 12:25 Căci când vor învia din morți, nici nu se căsătoresc, nici nu mai sunt dat în căsătorie; ci sunt ca îngerii care sunt în ceruri. 12:26 Şi despre morţi să învie, nu aţi citit în carte lui Moise, cum în tufiș i-a vorbit Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? 12:27 El nu este Dumnezeul celor morți, ci Dumnezeul celor vii; voi deci greseste foarte mult. 12:28 Și a venit unul dintre cărturari și, auzindu-i vorbind împreună, şi văzând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă a tuturor? 12:29 Iar Iisus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, o Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn: 12:30 Și să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și cu toată lumea sufletul tău și din toată mintea ta și din toată puterea ta: acesta este prima poruncă. 12:31 Iar a doua este asemănătoare, și anume aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. 12:32 Iar cărturarul i-a zis: Ei bine, Învăţătorule, ai spus adevărul: căci este un singur Dumnezeu; și nu este altul decât el: 12:33 Și să-L iubesc din toată inima și din toată priceperea și cu tot sufletul și cu toată puterea și să-și iubească aproapele ca el însuși, este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 12:34 Iar Iisus, văzând că răspunde cu pricepere, i-a zis: Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și niciun om după aceea nu a îndrăznit să-l întrebe vreo întrebare. 12:35 Iar Iisus, răspunzând, a zis, în timp ce învăţa în templu: „Cum zic?” cărturari că Hristos este fiul lui David? 12:36 Căci David însuși a zis prin Duhul Sfânt: „Domnul a zis Domnului meu: Așează! tu de-a dreapta mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale. 12:37 De aceea David însuși îl numește Domn; și de unde este fiul lui? Iar oamenii de rând l-au auzit cu bucurie. 12:38 Iar el le-a zis în învăţătura Sa: Păziţi-vă de cărturari, care iubesc să mergi în haine lungi și să iubești salutările în piețe, 12:39 Și scaunele de cap în sinagogi și camerele de sus la sărbători: 12:40 Care devorează casele văduvelor și, ca prefăcătorie, fac rugăciuni lungi: acestea va primi o condamnare mai mare. 12:41 Iar Iisus s-a aşezat lângă vistierie şi a văzut cum aruncă norodul bani în vistierie; și mulți cei bogați au aruncat mult. 12:42 Și a venit o văduvă săracă și a aruncat înăuntru doi acari, care face un ban. 12:43 Și a chemat la El pe ucenicii Săi și le-a zis: Adevărat spun vouă, că această văduvă săracă a băgat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie: 12:44 Căci toate au aruncat din belşug; dar ea din dorința ei a făcut-o a aruncat în tot ce avea ea, chiar și toată viața ei.