Luke
15:1 Atunci toţi vameşii şi păcătoşii s-au apropiat de el, ca să-L asculte.
15:2 Și fariseii și cărturarii au cârtit, zicând: Omul acesta primește
păcătoși și mănâncă cu ei.
15:3 Și le-a spus pilda aceasta, zicând:
15:4 Cine dintre voi are o sută de oi, dacă va pierde una dintre ele?
nu lăsa pe cei nouăzeci și nouă în pustie și mergi după ceea ce
este pierdut, până când îl găsește?
15:5 Iar când l-a găsit, îl pune pe umeri, bucurându-se.
15:6 Și când vine acasă, își cheamă prietenii și vecinii,
zicându-le: Bucurați-vă cu mine; căci mi-am găsit oaia care era
pierdut.
15:7 Vă spun că la fel va fi bucurie în ceruri pentru un singur păcătos
care se pocăiește, mai mult decât peste nouăzeci și nouă de oameni drepți, care au nevoie
nicio pocăință.
15:8 Ori ce femeie are zece arginti, dacă pierde o bucată,
nu aprinde o lumânare și nu mătură casa și nu caută cu sârguință până când
a găsit-o?
15:9 Iar când l-a găsit, își cheamă prietenii și vecinii ei
împreună, zicând: Bucuraţi-vă cu mine; căci am găsit piesa pe care am
a pierdut.
15:10 La fel, vă spun că este bucurie în prezența îngerilor lui
Dumnezeu peste un păcătos care se pocăiește.
15:11 Iar el a spus: Un om avea doi fii;
15:12 Iar cel mai mic dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă-mi porția
de bunuri care-mi revin. Și le-a împărțit traiul.
15:13 Și nu multe zile după aceea, fiul mai mic a adunat pe toți și a luat
călătoria lui într-o țară îndepărtată și acolo și-a irosit bunurile cu
traiul zbuciumat.
15:14 După ce a cheltuit tot, s-a făcut o foamete puternică în ţara aceea; și
a început să aibă nevoie.
15:15 Şi s-a dus şi s-a alăturat unui cetăţean al ţării respective; iar el a trimis
el în câmpurile lui pentru a hrăni porcii.
15:16 Şi ar fi vrut să-şi umple pântecele cu cojile pe care le-au porci
a mâncat și nimeni nu i-a dat.
15:17 Şi venind în sine, a zis: Câţi angajaţi ai mei!
ai părintelui au pâine îndestulată, iar eu pier de foame!
15:18 Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: „Tată, am
a păcătuit împotriva cerului și înaintea ta,
15:19 Și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi.
servitori.
15:20 Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar când era încă o cale grozavă
tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă, a alergat și a căzut asupra lui
gâtul și l-am sărutat.
15:21 Iar fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și în
vederea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.
15:22 Dar tatăl a zis slujitorilor săi: Aduceți haina cea mai bună și puneți-vă
pe el; și a pus un inel în mână și pantofi în picioare:
15:23 Și aduceți aici vițelul îngrășat și omorâți-l; și să mâncăm și să fim
vesel:
15:24 Căci acesta fiul meu a murit și a înviat; a fost pierdut și a fost găsit.
Și au început să fie veseli.
15:25 Fiul său mai mare era la câmp;
casă, a auzit muzică și dans.
15:26 Și a chemat pe unul dintre slujitori și a întrebat ce înseamnă aceste lucruri.
15:27 Iar el i-a zis: Fratele tău a venit; şi tatăl tău a ucis
vițelul îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și sănătos.
15:28 Și s-a mâniat și n-a vrut să intre; de aceea a ieșit tatăl său,
și l-a rugat.
15:29 Iar el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, la aceşti ani mulţi slujesc
tu, nici eu n-am călcat niciodată porunca Ta, şi totuşi tu
nu mi-ai dat niciodată un copil, ca să mă bucur cu prietenii mei:
15:30 Dar de îndată ce a venit acesta, fiul tău, care ți-a mâncat viețuirea
cu curve, ai ucis pentru el vițelul îngrășat.
15:31 Iar el i-a zis: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce am este
ta.
15:32 Era de cuviinţă să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru aceasta fratele tău
a fost mort și a înviat din nou; și a fost pierdut și a fost găsit.