Luke 15:1 Atunci toţi vameşii şi păcătoşii s-au apropiat de el, ca să-L asculte. 15:2 Și fariseii și cărturarii au cârtit, zicând: Omul acesta primește păcătoși și mănâncă cu ei. 15:3 Și le-a spus pilda aceasta, zicând: 15:4 Cine dintre voi are o sută de oi, dacă va pierde una dintre ele? nu lăsa pe cei nouăzeci și nouă în pustie și mergi după ceea ce este pierdut, până când îl găsește? 15:5 Iar când l-a găsit, îl pune pe umeri, bucurându-se. 15:6 Și când vine acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine; căci mi-am găsit oaia care era pierdut. 15:7 Vă spun că la fel va fi bucurie în ceruri pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât peste nouăzeci și nouă de oameni drepți, care au nevoie nicio pocăință. 15:8 Ori ce femeie are zece arginti, dacă pierde o bucată, nu aprinde o lumânare și nu mătură casa și nu caută cu sârguință până când a găsit-o? 15:9 Iar când l-a găsit, își cheamă prietenii și vecinii ei împreună, zicând: Bucuraţi-vă cu mine; căci am găsit piesa pe care am a pierdut. 15:10 La fel, vă spun că este bucurie în prezența îngerilor lui Dumnezeu peste un păcătos care se pocăiește. 15:11 Iar el a spus: Un om avea doi fii; 15:12 Iar cel mai mic dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă-mi porția de bunuri care-mi revin. Și le-a împărțit traiul. 15:13 Și nu multe zile după aceea, fiul mai mic a adunat pe toți și a luat călătoria lui într-o țară îndepărtată și acolo și-a irosit bunurile cu traiul zbuciumat. 15:14 După ce a cheltuit tot, s-a făcut o foamete puternică în ţara aceea; și a început să aibă nevoie. 15:15 Şi s-a dus şi s-a alăturat unui cetăţean al ţării respective; iar el a trimis el în câmpurile lui pentru a hrăni porcii. 15:16 Şi ar fi vrut să-şi umple pântecele cu cojile pe care le-au porci a mâncat și nimeni nu i-a dat. 15:17 Şi venind în sine, a zis: Câţi angajaţi ai mei! ai părintelui au pâine îndestulată, iar eu pier de foame! 15:18 Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: „Tată, am a păcătuit împotriva cerului și înaintea ta, 15:19 Și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi. servitori. 15:20 Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar când era încă o cale grozavă tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă, a alergat și a căzut asupra lui gâtul și l-am sărutat. 15:21 Iar fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și în vederea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 15:22 Dar tatăl a zis slujitorilor săi: Aduceți haina cea mai bună și puneți-vă pe el; și a pus un inel în mână și pantofi în picioare: 15:23 Și aduceți aici vițelul îngrășat și omorâți-l; și să mâncăm și să fim vesel: 15:24 Căci acesta fiul meu a murit și a înviat; a fost pierdut și a fost găsit. Și au început să fie veseli. 15:25 Fiul său mai mare era la câmp; casă, a auzit muzică și dans. 15:26 Și a chemat pe unul dintre slujitori și a întrebat ce înseamnă aceste lucruri. 15:27 Iar el i-a zis: Fratele tău a venit; şi tatăl tău a ucis vițelul îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și sănătos. 15:28 Și s-a mâniat și n-a vrut să intre; de aceea a ieșit tatăl său, și l-a rugat. 15:29 Iar el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, la aceşti ani mulţi slujesc tu, nici eu n-am călcat niciodată porunca Ta, şi totuşi tu nu mi-ai dat niciodată un copil, ca să mă bucur cu prietenii mei: 15:30 Dar de îndată ce a venit acesta, fiul tău, care ți-a mâncat viețuirea cu curve, ai ucis pentru el vițelul îngrășat. 15:31 Iar el i-a zis: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce am este ta. 15:32 Era de cuviinţă să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru aceasta fratele tău a fost mort și a înviat din nou; și a fost pierdut și a fost găsit.