Lamentații 1:1 Cum stă singură cetatea, care era plină de oameni! cum este ea deveni ca o văduvă! ea care era mare între neamuri și prințesă între provincii, cum devine ea tributară! 1:2 Ea plânge dureros noaptea și lacrimile ei sunt pe obraji; toți iubiții ei nu are pe nimeni care să o mângâie; toți prietenii ei s-au purtat trădător cu ea, au devenit dușmanii ei. 1:3 Iuda a fost dus în robie din pricina necazului și din cauza necazului robie: ea locuiește printre păgâni, nu găsește odihnă: toată ea persecutorii au depășit-o printre strâmtori. 1:4 Căile Sionului plâng, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; porțile ei sunt pustii: preoții ei suspină, fecioarele ei sunt îndurerate și ea este în amărăciune. 1:5 Vrăjmașii ei sunt cei mai buni, dușmanii ei prosperă; căci DOMNUL are a chinuit-o pentru mulțimea fărădelegilor ei: copiii ei sunt plecat în captivitate înaintea inamicului. 1:6 Și din fiica Sionului s-a îndepărtat toată frumusețea ei: căpeteniile ei au devenit ca cerbii care nu găsesc pășune și au plecat fără putere înaintea urmăritorului. 1:7 Ierusalimul și-a adus aminte în zilele suferinței și a nenorocirii ei toate lucrurile ei plăcute pe care le avea în vremurile de demult, când poporul ei a căzut în mâna vrăjmașului și nimeni nu a ajutat-o: potrivnicii a văzut-o și s-a batjocorit de sabatele ei. 1:8 Ierusalimul a păcătuit grav; de aceea este îndepărtată: toate acestea au cinstit-o, o dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea: da, ea oftă și se întoarce înapoi. 1:9 Murdăria ei este în jumele ei; ea nu-și amintește ultimul sfârșit; de aceea a coborât minunat: nu avea mângâietor. O, DOAMNE, iată necazul meu, căci vrăjmaşul s-a mărit. 1:10 Vrăjmașul și-a întins mâna asupra tuturor lucrurilor ei plăcute, căci ea a văzut că păgânii au intrat în sanctuarul ei, pe care tu ai poruncit să nu intre în adunarea ta. 1:11 Tot poporul ei suspină, caută pâine; şi-au dat plăcutul lor lucruri pentru carne pentru a ușura sufletul: vezi, Doamne, și gândește-te; căci eu sunt deveni ticălos. 1:12 Nu este nimic pentru voi, toți cei care treci? iată și vezi dacă există orice întristare asemănătoare cu întristarea mea, care mi se face, cu care DOMNUL m-a chinuit în ziua mâniei Lui aprinse. 1:13 De sus, El a trimis foc în oasele mele, și acesta biruiește împotriva el a întins o plasă pentru picioarele mele, el m-a întors înapoi; el are m-a făcut pustiu și leșin toată ziua. 1:14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna lui: ele sunt încununate, și urcă-te pe gâtul meu: El mi-a făcut să cadă puterea, Domnul m-a dat în mâinile lor, din care nu mă pot ridica. 1:15 Domnul i-a călcat în picioare pe toți puternicii mei în mijlocul meu; a chemat o adunare împotriva mea ca să-mi zdrobească pe tinerii mei: DOMNUL a călcat pe fecioara, fiica lui Iuda, ca într-un teasc. 1:16 Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge de apă, pentru că mângâietorul care ar trebui să-mi uşureze sufletul este departe de mine: al meu copiii sunt pustii, pentru că inamicul a biruit. 1:17 Sionul își întinde mâinile și nu este nimeni care să o mângâie Domnul a poruncit cu privire la Iacov ca potrivnicii lui să fie în jurul lui: Ierusalimul este ca o femeie menstruală printre ei. 1:18 Domnul este drept; căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui: ascultaţi, vă rog, toţi oamenii, şi priviţi întristarea mea: fecioarele mele şi ale mele tinerii sunt plecați în captivitate. 1:19 Am chemat pe iubiții mei, dar ei m-au înșelat: preoții mei și bătrânii mei a renuntat la fantoma in oras, in timp ce ei isi cautau carnea pentru a-si usura sufletele lor. 1:20 Iată, Doamne; căci sunt în necaz; inima mea este întors în mine; căci m-am răzvrătit cu durere: peste sabia îndoliat, acasă este ca moartea. 1:21 Ei au auzit că suspin; nu este nimeni care să mă mângâie; tot al meu dușmanii au auzit de necazul meu; se bucură că ai făcut-o: vei aduce ziua pe care ai chemat-o și vor fi asemenea la mine. 1:22 Toată răutatea lor să vină înaintea ta; şi fă-le ca tine mi-ai făcut toate fărădelegile mele, căci suspinele mele sunt multe și inima mea este slabă.