Lamentații
1:1 Cum stă singură cetatea, care era plină de oameni! cum este ea
deveni ca o văduvă! ea care era mare între neamuri și prințesă
între provincii, cum devine ea tributară!
1:2 Ea plânge dureros noaptea și lacrimile ei sunt pe obraji;
toți iubiții ei nu are pe nimeni care să o mângâie; toți prietenii ei s-au purtat
trădător cu ea, au devenit dușmanii ei.
1:3 Iuda a fost dus în robie din pricina necazului și din cauza necazului
robie: ea locuiește printre păgâni, nu găsește odihnă: toată ea
persecutorii au depășit-o printre strâmtori.
1:4 Căile Sionului plâng, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne;
porțile ei sunt pustii: preoții ei suspină, fecioarele ei sunt îndurerate și
ea este în amărăciune.
1:5 Vrăjmașii ei sunt cei mai buni, dușmanii ei prosperă; căci DOMNUL are
a chinuit-o pentru mulțimea fărădelegilor ei: copiii ei sunt
plecat în captivitate înaintea inamicului.
1:6 Și din fiica Sionului s-a îndepărtat toată frumusețea ei: căpeteniile ei
au devenit ca cerbii care nu găsesc pășune și au plecat fără
putere înaintea urmăritorului.
1:7 Ierusalimul și-a adus aminte în zilele suferinței și a nenorocirii ei
toate lucrurile ei plăcute pe care le avea în vremurile de demult, când poporul ei
a căzut în mâna vrăjmașului și nimeni nu a ajutat-o: potrivnicii
a văzut-o și s-a batjocorit de sabatele ei.
1:8 Ierusalimul a păcătuit grav; de aceea este îndepărtată: toate acestea
au cinstit-o, o dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea: da, ea
oftă și se întoarce înapoi.
1:9 Murdăria ei este în jumele ei; ea nu-și amintește ultimul sfârșit;
de aceea a coborât minunat: nu avea mângâietor. O, DOAMNE,
iată necazul meu, căci vrăjmaşul s-a mărit.
1:10 Vrăjmașul și-a întins mâna asupra tuturor lucrurilor ei plăcute, căci
ea a văzut că păgânii au intrat în sanctuarul ei, pe care tu
ai poruncit să nu intre în adunarea ta.
1:11 Tot poporul ei suspină, caută pâine; şi-au dat plăcutul lor
lucruri pentru carne pentru a ușura sufletul: vezi, Doamne, și gândește-te; căci eu sunt
deveni ticălos.
1:12 Nu este nimic pentru voi, toți cei care treci? iată și vezi dacă există
orice întristare asemănătoare cu întristarea mea, care mi se face, cu care
DOMNUL m-a chinuit în ziua mâniei Lui aprinse.
1:13 De sus, El a trimis foc în oasele mele, și acesta biruiește împotriva
el a întins o plasă pentru picioarele mele, el m-a întors înapoi; el are
m-a făcut pustiu și leșin toată ziua.
1:14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna lui: ele sunt încununate,
și urcă-te pe gâtul meu: El mi-a făcut să cadă puterea, Domnul
m-a dat în mâinile lor, din care nu mă pot ridica.
1:15 Domnul i-a călcat în picioare pe toți puternicii mei în mijlocul meu;
a chemat o adunare împotriva mea ca să-mi zdrobească pe tinerii mei: DOMNUL
a călcat pe fecioara, fiica lui Iuda, ca într-un teasc.
1:16 Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge de apă,
pentru că mângâietorul care ar trebui să-mi uşureze sufletul este departe de mine: al meu
copiii sunt pustii, pentru că inamicul a biruit.
1:17 Sionul își întinde mâinile și nu este nimeni care să o mângâie
Domnul a poruncit cu privire la Iacov ca potrivnicii lui să fie
în jurul lui: Ierusalimul este ca o femeie menstruală printre ei.
1:18 Domnul este drept; căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui:
ascultaţi, vă rog, toţi oamenii, şi priviţi întristarea mea: fecioarele mele şi ale mele
tinerii sunt plecați în captivitate.
1:19 Am chemat pe iubiții mei, dar ei m-au înșelat: preoții mei și bătrânii mei
a renuntat la fantoma in oras, in timp ce ei isi cautau carnea pentru a-si usura
sufletele lor.
1:20 Iată, Doamne; căci sunt în necaz; inima mea
este întors în mine; căci m-am răzvrătit cu durere: peste sabia
îndoliat, acasă este ca moartea.
1:21 Ei au auzit că suspin; nu este nimeni care să mă mângâie; tot al meu
dușmanii au auzit de necazul meu; se bucură că ai făcut-o:
vei aduce ziua pe care ai chemat-o și vor fi asemenea
la mine.
1:22 Toată răutatea lor să vină înaintea ta; şi fă-le ca tine
mi-ai făcut toate fărădelegile mele, căci suspinele mele sunt multe și
inima mea este slabă.