Loc de munca 30:1 Dar acum cei mai tineri decât mine mă bat în derâdere, ai căror părinţi Aș fi disprețuit să mă așez cu câinii turmei mele. 30:2 Da, de unde m-ar putea folosi tăria mâinilor lor, în cine bătrân? vârsta a dispărut? 30:3 Pentru lipsă și foamete erau singuri; fugind în pustie în vremea trecută pustie și risipă. 30:4 Care au tăiat nalbe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr pentru carnea lor. 30:5 Au fost izgoniți dintre oameni (au strigat după ei ca după a hoţ;) 30:6 Să locuiască în stâncile văilor, în peșterile pământului și în stânci. 30:7 Printre tufişuri au gânjit; sub urzici erau adunate împreună. 30:8 Erau copii ai nebunilor, da, copii ai oamenilor josnici; erau mai josnici decât pământul. 30:9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt numele lor. 30:10 Mă urăsc, fug departe de mine și nu cruță să-mi scuipe în față. 30:11 Pentru că mi-a dezlegat funia și m-a chinuit, au lăsat și ei slăbește căpăstrul înaintea mea. 30:12 La dreapta Mea se ridică tânărul; ei îmi împing picioarele și ei ridică împotriva mea căile distrugerii lor. 30:13 Ei mi-au stricat calea, mi-au îndreptat nenorocirea, nu au ajutor. 30:14 Ei au venit peste mine ca o izbucnire largă de ape, în pustiire s-au rostogolit asupra mea. 30:15 Teritorii s-au întors asupra mea, îmi urmăresc sufletul ca vântul; bunăstarea trece ca un nor. 30:16 Și acum sufletul meu este revărsat peste mine; au trecut zilele necazului ține-te de mine. 30:17 Oasele mele sunt străpunse în mine în timpul nopții, și tendoanele mele nu iau odihnă. 30:18 Prin puterea mare a bolii mele, haina mea mi-a fost schimbată, mă leagă cam ca gulerul hainei mele. 30:19 El m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenusa. 30:20 Eu strig către tine și nu mă asculți; mă ridic și tu nu ma priveste. 30:21 Tu ai devenit crud cu mine; cu mâna ta puternică te împotriviți impotriva mea. 30:22 Tu mă ridici până la vânt; tu mă faci să călăresc pe ea și îmi dizolvă substanța. 30:23 Căci știu că mă vei duce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii. 30:24 Dar el nu-și va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă în distrugerea lui. 30:25 N-am plâns eu pe cel ce era în necaz? nu era sufletul meu întristat saracul? 30:26 Când am aşteptat binele, atunci mi-a venit răul, şi când am aşteptat lumină, a venit întunericul. 30:27 Mi-au fiert măruntaiele și nu s-au odihnit; zilele de suferință m-au împiedicat. 30:28 M-am dus plângând fără soare; m-am ridicat și am strigat în el congregaţie. 30:29 Sunt fratele balaurului și tovarășul bufnițelor. 30:30 Pielea mea este neagră peste mine și oasele mele sunt arse de căldură. 30:31 De asemenea, harpa mea s-a transformat în jale, și organul meu în glasul lor care plâng.