Loc de munca
30:1 Dar acum cei mai tineri decât mine mă bat în derâdere, ai căror părinţi
Aș fi disprețuit să mă așez cu câinii turmei mele.
30:2 Da, de unde m-ar putea folosi tăria mâinilor lor, în cine bătrân?
vârsta a dispărut?
30:3 Pentru lipsă și foamete erau singuri; fugind în pustie în
vremea trecută pustie și risipă.
30:4 Care au tăiat nalbe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr pentru carnea lor.
30:5 Au fost izgoniți dintre oameni (au strigat după ei ca după a
hoţ;)
30:6 Să locuiască în stâncile văilor, în peșterile pământului și în
stânci.
30:7 Printre tufişuri au gânjit; sub urzici erau adunate
împreună.
30:8 Erau copii ai nebunilor, da, copii ai oamenilor josnici; erau mai josnici
decât pământul.
30:9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt numele lor.
30:10 Mă urăsc, fug departe de mine și nu cruță să-mi scuipe în față.
30:11 Pentru că mi-a dezlegat funia și m-a chinuit, au lăsat și ei
slăbește căpăstrul înaintea mea.
30:12 La dreapta Mea se ridică tânărul; ei îmi împing picioarele și ei
ridică împotriva mea căile distrugerii lor.
30:13 Ei mi-au stricat calea, mi-au îndreptat nenorocirea, nu au ajutor.
30:14 Ei au venit peste mine ca o izbucnire largă de ape, în pustiire
s-au rostogolit asupra mea.
30:15 Teritorii s-au întors asupra mea, îmi urmăresc sufletul ca vântul;
bunăstarea trece ca un nor.
30:16 Și acum sufletul meu este revărsat peste mine; au trecut zilele necazului
ține-te de mine.
30:17 Oasele mele sunt străpunse în mine în timpul nopții, și tendoanele mele nu iau
odihnă.
30:18 Prin puterea mare a bolii mele, haina mea mi-a fost schimbată, mă leagă
cam ca gulerul hainei mele.
30:19 El m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenusa.
30:20 Eu strig către tine și nu mă asculți; mă ridic și tu
nu ma priveste.
30:21 Tu ai devenit crud cu mine; cu mâna ta puternică te împotriviți
impotriva mea.
30:22 Tu mă ridici până la vânt; tu mă faci să călăresc pe ea și
îmi dizolvă substanța.
30:23 Căci știu că mă vei duce la moarte și la casa rânduită
pentru toți cei vii.
30:24 Dar el nu-și va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă
în distrugerea lui.
30:25 N-am plâns eu pe cel ce era în necaz? nu era sufletul meu întristat
saracul?
30:26 Când am aşteptat binele, atunci mi-a venit răul, şi când am aşteptat
lumină, a venit întunericul.
30:27 Mi-au fiert măruntaiele și nu s-au odihnit; zilele de suferință m-au împiedicat.
30:28 M-am dus plângând fără soare; m-am ridicat și am strigat în el
congregaţie.
30:29 Sunt fratele balaurului și tovarășul bufnițelor.
30:30 Pielea mea este neagră peste mine și oasele mele sunt arse de căldură.
30:31 De asemenea, harpa mea s-a transformat în jale, și organul meu în glasul lor
care plâng.