Loc de munca 7:1 Nu este oare un timp stabilit pentru om pe pământ? nu sunt nici zilele lui ca în zilele unui angajat? 7:2 Precum un slujitor dorește cu stăruință umbra și precum se uită un salariat pentru răsplata muncii sale: 7:3 Așa sunt făcut să stăpânesc luni de deșertăciune și nopți obositoare desemnat mie. 7:4 Când mă voi culca, spun: Când mă voi scol și noaptea se va duce? și eu sunt plin de aruncări încoace și încolo până în zorii zilei. 7:5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi şi cu boboci de ţărână; pielea mea este ruptă și deveni dezgustător. 7:6 Zilele mele sunt mai iute decât naveta unui țesător și sunt petrecute fără speranță. 7:7 Adu-ți aminte că viața mea este vânt; ochiul meu nu va mai vedea binele. 7:8 Ochiul celui ce M-a văzut nu mă va mai vedea; ochii tăi sunt asupra mea, și nu sunt. 7:9 Cum se mistuie norul şi se stinge, tot aşa cel ce se coboară la mormântul nu va mai urca. 7:10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu-l va cunoaşte mai mult. 7:11 De aceea nu-mi voi opri gura; Voi vorbi în necazul meu spirit; Mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu. 7:12 Sunt eu o mare sau o balenă, pentru ca tu să-mi pui pază? 7:13 Când spun: „Patul meu mă va mângâia, patul meu îmi va uşura plângerea; 7:14 Atunci mă sperii cu vise și mă îngrozi prin vedenii. 7:15 Așa că sufletul meu alege mai degrabă sugrumarea și moartea decât viața mea. 7:16 Îl urăsc; N-aș trăi mereu: lasă-mă în pace; căci zilele mele sunt vanitate. 7:17 Ce este omul, ca să-l măreşti? și că ar trebui îți pui inima asupra lui? 7:18 Și să-l vizitezi în fiecare dimineață și să-l încerci în fiecare moment? 7:19 Până când nu vei pleca de la mine și nu mă vei lăsa în pace până nu voi înghiți jos scuipatul meu? 7:20 Am păcătuit; ce să-ți fac eu, o, o, păstrătorul oamenilor? De ce m-ai pus ca un semn împotriva ta, astfel încât să fiu o povară pentru mine eu insumi? 7:21 Și de ce nu-mi ierți fărădelegile și nu-mi iei pe a mea? nelegiuire? căci acum voi dormi în ţărână; și mă vei căuta înăuntru dimineața, dar nu voi fi.