Loc de munca
7:1 Nu este oare un timp stabilit pentru om pe pământ? nu sunt nici zilele lui
ca în zilele unui angajat?
7:2 Precum un slujitor dorește cu stăruință umbra și precum se uită un salariat
pentru răsplata muncii sale:
7:3 Așa sunt făcut să stăpânesc luni de deșertăciune și nopți obositoare
desemnat mie.
7:4 Când mă voi culca, spun: Când mă voi scol și noaptea se va duce? și eu
sunt plin de aruncări încoace și încolo până în zorii zilei.
7:5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi şi cu boboci de ţărână; pielea mea este ruptă și
deveni dezgustător.
7:6 Zilele mele sunt mai iute decât naveta unui țesător și sunt petrecute fără speranță.
7:7 Adu-ți aminte că viața mea este vânt; ochiul meu nu va mai vedea binele.
7:8 Ochiul celui ce M-a văzut nu mă va mai vedea; ochii tăi sunt
asupra mea, și nu sunt.
7:9 Cum se mistuie norul şi se stinge, tot aşa cel ce se coboară la
mormântul nu va mai urca.
7:10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu-l va cunoaşte
mai mult.
7:11 De aceea nu-mi voi opri gura; Voi vorbi în necazul meu
spirit; Mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
7:12 Sunt eu o mare sau o balenă, pentru ca tu să-mi pui pază?
7:13 Când spun: „Patul meu mă va mângâia, patul meu îmi va uşura plângerea;
7:14 Atunci mă sperii cu vise și mă îngrozi prin vedenii.
7:15 Așa că sufletul meu alege mai degrabă sugrumarea și moartea decât viața mea.
7:16 Îl urăsc; N-aș trăi mereu: lasă-mă în pace; căci zilele mele sunt
vanitate.
7:17 Ce este omul, ca să-l măreşti? și că ar trebui
îți pui inima asupra lui?
7:18 Și să-l vizitezi în fiecare dimineață și să-l încerci în fiecare
moment?
7:19 Până când nu vei pleca de la mine și nu mă vei lăsa în pace până nu voi înghiți
jos scuipatul meu?
7:20 Am păcătuit; ce să-ți fac eu, o, o, păstrătorul oamenilor? De ce
m-ai pus ca un semn împotriva ta, astfel încât să fiu o povară pentru mine
eu insumi?
7:21 Și de ce nu-mi ierți fărădelegile și nu-mi iei pe a mea?
nelegiuire? căci acum voi dormi în ţărână; și mă vei căuta înăuntru
dimineața, dar nu voi fi.