Ieremia
2:1 Mai mult, Cuvântul Domnului mi-a zis:
2:2 Du-te şi strigă la urechile Ierusalimului, zicând: Aşa vorbeşte Domnul; eu
adu-ți aminte de tine, de bunătatea tinereții tale, de dragostea căsătoriilor tale,
când ai mers după mine în pustie, într-o țară care nu era
semănat.
2:3 Israel a fost sfințenie pentru Domnul și primele roade ale creșterii lui.
toți cei care îl devorează vor păcăli; răul va veni peste ei, spune
LORD.
2:4 Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacov şi toate familiile lui!
casa lui Israel:
2:5 Aşa vorbeşte Domnul: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine?
au plecat departe de mine, au umblat după deşertăciune şi au devenit
zadar?
2:6 Nici ei nu au spus: Unde este Domnul, care ne-a scos din ţară?
Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o țară de pustii
și de gropi, printr-o țară de secetă și de umbra morții,
printr-o țară prin care nimeni nu a trecut și unde nimeni nu a locuit?
2:7 V-am adus într-o ţară bogată, ca să mâncaţi din rodul ei şi
bunătatea acestuia; dar când ați intrat, ați pângărit țara mea și ați făcut
moștenirea mea o urâciune.
2:8 Preoţii nu au zis: Unde este Domnul? și cei care se ocupă de lege
nu m-au cunoscut: păstorii și proorocii au păcătuit împotriva mea
profețit de Baal și umblat după lucruri care nu sunt de folos.
2:9 De aceea vă voi cere încă, zice Domnul, și cu voi
copiii copiilor voi pleda.
2:10 Căci treceți peste insulele Chitim și vedeți; și trimite la Chedar și
gândiți-vă cu sârguință și vedeți dacă există așa ceva.
2:11 Și-a schimbat oare un neam pe dumnezeii, care încă nu sunt dumnezei? dar oamenii mei
și-au schimbat slava cu ceea ce nu folosește.
2:12 Uimiţi-vă, ceruri, de aceasta, şi vă temeţi îngrozitor, fiţi foarte
pustiu, zice Domnul.
2:13 Căci poporul Meu a făcut două rele; m-au părăsit
izvor de ape vii și le-a săpat cisterne, cisterne sparte,
care nu poate reține apă.
2:14 Este Israel un slujitor? este un sclav născut acasă? de ce este rasfatat?
2:15 Puieții de lei au răcnit asupra lui și au țipat și i-au făcut țara
deșeuri: orașele lui sunt arse fără locuitor.
2:16 De asemenea, copiii lui Nof și Tahapanes au rupt coroana ta
cap.
2:17 Nu ți-ai procurat asta pentru tine, că ai părăsit
DOMNUL Dumnezeul tău, când te-a călăuzit pe cale?
2:18 Şi acum ce ai de făcut în calea Egiptului, ca să bei apele lui?
Sihor? sau ce ai de făcut în calea Asiriei, să bei
apele râului?
2:19 Răutatea ta te va îndrepta, și rătăcirile tale
mustrează-te: știi deci și vezi că este un lucru rău și
amar, că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea este
nu în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.
2:20 Căci din vechime ți-am rupt jugul și ți-am rupt legăturile; si tu
a spus: Nu voi păcătui; când pe fiecare deal înalt şi sub fiecare
copac verde rătăci, jucându-te pe desfrânată.
2:21 Dar eu te-am sădit o viță nobilă, o sămânță în întregime dreaptă;
te-ai transformat în planta degenerată a unei vițe străine pentru mine?
2:22 Căci, deși te-ai spăla cu nitru și ți-ai lua mult săpun, totuși ai tău
nelegiuirea este marcată înaintea mea, zice Domnul DUMNEZEU.
2:23 Cum poţi să spui: „Nu sunt spurcat, nu m-am dus după Baali? vedea
drumul tău în vale, știi ce ai făcut: tu ești iute
dromedar traversându-și căile;
2:24 Un măgar sălbatic obișnuit cu pustiul, care stinge vântul spre ea
plăcere; cu ocazia ei, cine o poate refuza? toți cei care o caută
nu se vor obosi; în luna ei o vor găsi.
2:25 Ferește-ți piciorul să nu fie descălțat și gâtul tău de la sete, dar
ai spus: Nu există speranţă; căci am iubit pe străini și după
ei voi merge.
2:26 Cum se rușinează hoțul când este găsit, așa este casa lui Israel
ruşinat; ei, regii lor, prinții lor și preoții lor și lor
profeti,
2:27 Spunând unui neam: Tu ești tatăl meu; şi la o piatră, Tu ai adus
mă scoate, căci ei mi-au întors spatele, nu fața.
dar la vremea necazului lor ei vor zice: Scoală-te şi mântuieşte-ne!
2:28 Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ți-ai făcut? lasa-i sa se nasca, daca ei
te poate mântui la vremea necazului tău: căci după numărul de
cetăţile tale sunt dumnezeii tăi, Iuda.
2:29 De ce mă veți cere? toți ați călcat împotriva mea,
zice DOMNUL.
2:30 În zadar v-am bătut pe copiii voștri; nu au primit nicio corecție: dvs
propria sabie i-a mistuit pe proorocii voștri, ca un leu nimicitor.
2:31 O, neam, vezi Cuvântul Domnului! Am fost o pustie pentru care?
Israel? un tărâm al întunericului? de aceea spune poporul meu: Noi suntem domni; noi
nu va mai veni la tine?
2:32 Poate o servitoare să-și uite podoabele, sau o mireasă ținuta ei? totuși poporul meu
m-au uitat zile fără număr.
2:33 De ce îți tunzi calea ca să cauți dragostea? de aceea ai învăţat şi tu
cei răi căile tale.
2:34 Și în tălpile tale se găsește sângele sufletelor săracilor
nevinovați: nu am găsit-o prin căutare secretă, ci pe toate acestea.
2:35 Dar tu spui: Pentru că sunt nevinovat, cu siguranță mânia lui se va întoarce de la
pe mine. Iată, te voi cere, pentru că tu spui: N-am
a păcătuit.
2:36 De ce ești atât de mult să-ți schimbi calea? şi tu vei fi
rușine de Egipt, precum ți-a fost rușine de Asiria.
2:37 Da, vei ieși de la el și mâinile tale pe capul tău, căci
DOMNUL ți-a lepădat încrederile și tu nu vei prospera
lor.