Ieremia 2:1 Mai mult, Cuvântul Domnului mi-a zis: 2:2 Du-te şi strigă la urechile Ierusalimului, zicând: Aşa vorbeşte Domnul; eu adu-ți aminte de tine, de bunătatea tinereții tale, de dragostea căsătoriilor tale, când ai mers după mine în pustie, într-o țară care nu era semănat. 2:3 Israel a fost sfințenie pentru Domnul și primele roade ale creșterii lui. toți cei care îl devorează vor păcăli; răul va veni peste ei, spune LORD. 2:4 Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacov şi toate familiile lui! casa lui Israel: 2:5 Aşa vorbeşte Domnul: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine? au plecat departe de mine, au umblat după deşertăciune şi au devenit zadar? 2:6 Nici ei nu au spus: Unde este Domnul, care ne-a scos din ţară? Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o țară de pustii și de gropi, printr-o țară de secetă și de umbra morții, printr-o țară prin care nimeni nu a trecut și unde nimeni nu a locuit? 2:7 V-am adus într-o ţară bogată, ca să mâncaţi din rodul ei şi bunătatea acestuia; dar când ați intrat, ați pângărit țara mea și ați făcut moștenirea mea o urâciune. 2:8 Preoţii nu au zis: Unde este Domnul? și cei care se ocupă de lege nu m-au cunoscut: păstorii și proorocii au păcătuit împotriva mea profețit de Baal și umblat după lucruri care nu sunt de folos. 2:9 De aceea vă voi cere încă, zice Domnul, și cu voi copiii copiilor voi pleda. 2:10 Căci treceți peste insulele Chitim și vedeți; și trimite la Chedar și gândiți-vă cu sârguință și vedeți dacă există așa ceva. 2:11 Și-a schimbat oare un neam pe dumnezeii, care încă nu sunt dumnezei? dar oamenii mei și-au schimbat slava cu ceea ce nu folosește. 2:12 Uimiţi-vă, ceruri, de aceasta, şi vă temeţi îngrozitor, fiţi foarte pustiu, zice Domnul. 2:13 Căci poporul Meu a făcut două rele; m-au părăsit izvor de ape vii și le-a săpat cisterne, cisterne sparte, care nu poate reține apă. 2:14 Este Israel un slujitor? este un sclav născut acasă? de ce este rasfatat? 2:15 Puieții de lei au răcnit asupra lui și au țipat și i-au făcut țara deșeuri: orașele lui sunt arse fără locuitor. 2:16 De asemenea, copiii lui Nof și Tahapanes au rupt coroana ta cap. 2:17 Nu ți-ai procurat asta pentru tine, că ai părăsit DOMNUL Dumnezeul tău, când te-a călăuzit pe cale? 2:18 Şi acum ce ai de făcut în calea Egiptului, ca să bei apele lui? Sihor? sau ce ai de făcut în calea Asiriei, să bei apele râului? 2:19 Răutatea ta te va îndrepta, și rătăcirile tale mustrează-te: știi deci și vezi că este un lucru rău și amar, că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea este nu în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 2:20 Căci din vechime ți-am rupt jugul și ți-am rupt legăturile; si tu a spus: Nu voi păcătui; când pe fiecare deal înalt şi sub fiecare copac verde rătăci, jucându-te pe desfrânată. 2:21 Dar eu te-am sădit o viță nobilă, o sămânță în întregime dreaptă; te-ai transformat în planta degenerată a unei vițe străine pentru mine? 2:22 Căci, deși te-ai spăla cu nitru și ți-ai lua mult săpun, totuși ai tău nelegiuirea este marcată înaintea mea, zice Domnul DUMNEZEU. 2:23 Cum poţi să spui: „Nu sunt spurcat, nu m-am dus după Baali? vedea drumul tău în vale, știi ce ai făcut: tu ești iute dromedar traversându-și căile; 2:24 Un măgar sălbatic obișnuit cu pustiul, care stinge vântul spre ea plăcere; cu ocazia ei, cine o poate refuza? toți cei care o caută nu se vor obosi; în luna ei o vor găsi. 2:25 Ferește-ți piciorul să nu fie descălțat și gâtul tău de la sete, dar ai spus: Nu există speranţă; căci am iubit pe străini și după ei voi merge. 2:26 Cum se rușinează hoțul când este găsit, așa este casa lui Israel ruşinat; ei, regii lor, prinții lor și preoții lor și lor profeti, 2:27 Spunând unui neam: Tu ești tatăl meu; şi la o piatră, Tu ai adus mă scoate, căci ei mi-au întors spatele, nu fața. dar la vremea necazului lor ei vor zice: Scoală-te şi mântuieşte-ne! 2:28 Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ți-ai făcut? lasa-i sa se nasca, daca ei te poate mântui la vremea necazului tău: căci după numărul de cetăţile tale sunt dumnezeii tăi, Iuda. 2:29 De ce mă veți cere? toți ați călcat împotriva mea, zice DOMNUL. 2:30 În zadar v-am bătut pe copiii voștri; nu au primit nicio corecție: dvs propria sabie i-a mistuit pe proorocii voștri, ca un leu nimicitor. 2:31 O, neam, vezi Cuvântul Domnului! Am fost o pustie pentru care? Israel? un tărâm al întunericului? de aceea spune poporul meu: Noi suntem domni; noi nu va mai veni la tine? 2:32 Poate o servitoare să-și uite podoabele, sau o mireasă ținuta ei? totuși poporul meu m-au uitat zile fără număr. 2:33 De ce îți tunzi calea ca să cauți dragostea? de aceea ai învăţat şi tu cei răi căile tale. 2:34 Și în tălpile tale se găsește sângele sufletelor săracilor nevinovați: nu am găsit-o prin căutare secretă, ci pe toate acestea. 2:35 Dar tu spui: Pentru că sunt nevinovat, cu siguranță mânia lui se va întoarce de la pe mine. Iată, te voi cere, pentru că tu spui: N-am a păcătuit. 2:36 De ce ești atât de mult să-ți schimbi calea? şi tu vei fi rușine de Egipt, precum ți-a fost rușine de Asiria. 2:37 Da, vei ieși de la el și mâinile tale pe capul tău, căci DOMNUL ți-a lepădat încrederile și tu nu vei prospera lor.