Judith 7:1 A doua zi, Holofernes a poruncit întregii oștiri și întregului popor au venit să ia partea lui, ca să-și îndepărteze tabăra împotriva Betulia, să ia dinainte urcușurile munților și să facă război împotriva copiilor lui Israel. 7:2 Atunci oamenii lor puternici și-au îndepărtat taberele în ziua aceea și oștirea lui oamenii de război erau o sută șaptezeci de mii de pedeși și doisprezece mii de călăreți, pe lângă bagaje și alți oameni care mergeau printre ei, o mulțime foarte mare. 7:3 Și au tăbărât în valea de lângă Betulia, lângă fântână și s-au întins în lățime peste Dothaim până la Belmaim și în lungime de la Betulia până la Cinamon, care este vizavi de Esdraelon. 7:4 Copiii lui Israel, când au văzut mulţimea lor, au fost foarte tulburat și fiecare a zis aproapelui său: Acum vor fi acestea oamenii linge fața pământului; pentru nici munții înalți, nici văile, nici dealurile, sunt capabile să-și suporte greutatea. 7:5 Atunci fiecare și-a luat armele de război și, după ce s-au aprins focurile asupra turnurilor lor, au rămas și au vegheat toată noaptea. 7:6 Dar în a doua zi, Holoferne și-a scos pe toți călăreții lui vederea copiilor lui Israel care erau în Betulia, 7:7 Şi a privit căile ce duceau spre cetate, şi au ajuns la izvoarele apele lor și le-au luat și au pus deasupra lor garnizoane de oameni de război, și el însuși s-a îndepărtat către poporul său. 7:8 Atunci au venit la el toţi căpeteniile copiilor lui Esau şi toţi dregătorii poporului Moab și căpeteniile coastei mării și a spus, 7:9 Stăpânul nostru să audă acum un cuvânt, ca să nu fie răsturnare în a ta armată. 7:10 Căci acest popor al copiilor lui Israel nu se încrede în sulițele lui, ci în înălțimea munților în care locuiesc, pentru că nu este ușor să ajungă pe vârfurile munților lor. 7:11 Acum, deci, domnul meu, nu lupta împotriva lor în rânduri de luptă și nu va pieri nici măcar un om din poporul tău. 7:12 Rămâi în tabăra ta și păzește pe toți oamenii oștirii tale și lasă-ți slujitorii pun în mâinile lor fântâna de apă, care izvorăște de la poalele muntelui: 7:13 Căci toți locuitorii Betuliei își au apa de acolo; asa va fi sete ucide-i și ei vor renunța la cetatea lor, și noi și ai noștri oamenii se vor urca pe vârfurile munților care sunt aproape și vor tabără peste ei, ca să privească nimeni să nu iasă din cetate. 7:14 Deci, ei și soțiile și copiii lor vor fi mistui de foc, și înainte ca sabia să vină împotriva lor, ei vor fi răsturnați în străzile în care locuiesc. 7:15 Astfel le vei da o răsplată rea; pentru că s-au răzvrătit și nu ți-ai întâlnit persoana în pace. 7:16 Iar aceste cuvinte i-au plăcut lui Holoferne și tuturor slujitorilor săi și lui desemnați să facă ceea ce vorbiseră. 7:17 Deci tabăra copiilor lui Amon a plecat și cu ei cinci mii de asirieni și au tăbărât în vale și au luat ape și izvoarele apelor copiilor lui Israel. 7:18 Atunci copiii lui Esau s-au suit cu fiii lui Amon și au tăbărât în munţii de dincolo de Dotaim şi au trimis pe unii dintre ei spre miazăzi și spre răsărit, față de Ekrebel, care este aproape de Chusi, care este pe pârâul Mochmur; iar restul armata asirienilor a tăbărât în câmpie și a acoperit fața întreg pământul; iar corturile și trăsurile lor au fost întinse la un nivel foarte mare multitudine. 7:19 Atunci copiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor, pentru că au inima s-a căzut, căci toţi vrăjmaşii lor îi înconjuraseră de jur împrejur şi nu era nicio cale de a scăpa din mijlocul lor. 7:20 Astfel, toată ceata lui Asuri a rămas în jurul lor, amândoi lachei, care și călăreți, treizeci și patru de zile, astfel încât toate vasele lor de apă a eșuat toți inhibitorii Betuliei. 7:21 Şi cisternele s-au golit şi nu aveau apă să-şi bea umpleți pentru o zi; căci le-au dat să bea cu măsură. 7:22 De aceea copiii lor mici au fost din inimă, și femeile lor și tinerii au leșinat de sete și au căzut pe străzile orașului, iar pe trecerile porţilor şi nu mai era nicio putere în ele. 7:23 Atunci tot poporul s-a adunat la Ozia și la căpetenia cetății, deopotrivă tineri, și femei, și copii și au strigat cu glas tare: și a spus înaintea tuturor bătrânilor: 7:24 Dumnezeu să fie judecător între noi și voi, căci ne-ați făcut un mare rău, că nu ați cerut pacea copiilor lui Assur. 7:25 Căci acum nu avem nici un ajutor; dar Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor, căci ar trebui să fim aruncați înaintea lor cu sete și mare distrugere. 7:26 Acum deci chemaţi-i la voi şi daţi toată cetatea pentru pradă poporului lui Holofernes și întregii sale armate. 7:27 Căci este mai bine pentru noi să fim prădați pentru ei decât să murim pentru sete: căci noi îi vom fi slujitorii, ca să trăiască sufletele noastre, dar nu să vedem moartea pruncilor noștri înaintea ochilor noștri, nici soțiile, nici soțiile noastre copii să moară. 7:28 Luăm ca mărturie împotriva voastră cerul și pământul și pe Dumnezeul nostru și Domnul părinţilor noştri, care ne pedepseşte după păcatele noastre şi după păcatele părinţilor noştri, că nu face aşa cum am spus astăzi. 7:29 Atunci s-a plâns un mare de acord în mijlocul lui asamblare; şi au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas tare. 7:30 Atunci Ozia le-a zis: „Fraților, aveți curaj, să mai răbdăm cinci zile, timp în care Domnul Dumnezeul nostru își va întoarce mila S.U.A; căci nu ne va părăsi cu totul. 7:31 Și dacă vor trece aceste zile și nu ne va veni niciun ajutor, voi face după cuvântul tău. 7:32 Și a împrăștiat poporul, fiecare în sarcina lui; si ei s-au dus la zidurile şi turnurile cetăţii lor şi au trimis femeile şi copiii în casele lor; şi au fost aduşi foarte jos în cetate.