Judith
7:1 A doua zi, Holofernes a poruncit întregii oștiri și întregului popor
au venit să ia partea lui, ca să-și îndepărteze tabăra împotriva
Betulia, să ia dinainte urcușurile munților și să facă
război împotriva copiilor lui Israel.
7:2 Atunci oamenii lor puternici și-au îndepărtat taberele în ziua aceea și oștirea lui
oamenii de război erau o sută șaptezeci de mii de pedeși și doisprezece
mii de călăreți, pe lângă bagaje și alți oameni care mergeau
printre ei, o mulțime foarte mare.
7:3 Și au tăbărât în valea de lângă Betulia, lângă fântână și
s-au întins în lățime peste Dothaim până la Belmaim și în
lungime de la Betulia până la Cinamon, care este vizavi de Esdraelon.
7:4 Copiii lui Israel, când au văzut mulţimea lor, au fost
foarte tulburat și fiecare a zis aproapelui său: Acum vor fi acestea
oamenii linge fața pământului; pentru nici munții înalți, nici
văile, nici dealurile, sunt capabile să-și suporte greutatea.
7:5 Atunci fiecare și-a luat armele de război și, după ce s-au aprins
focurile asupra turnurilor lor, au rămas și au vegheat toată noaptea.
7:6 Dar în a doua zi, Holoferne și-a scos pe toți călăreții lui
vederea copiilor lui Israel care erau în Betulia,
7:7 Şi a privit căile ce duceau spre cetate, şi au ajuns la izvoarele
apele lor și le-au luat și au pus deasupra lor garnizoane de oameni de război,
și el însuși s-a îndepărtat către poporul său.
7:8 Atunci au venit la el toţi căpeteniile copiilor lui Esau şi toţi
dregătorii poporului Moab și căpeteniile coastei mării și
a spus,
7:9 Stăpânul nostru să audă acum un cuvânt, ca să nu fie răsturnare în a ta
armată.
7:10 Căci acest popor al copiilor lui Israel nu se încrede în sulițele lui,
ci în înălțimea munților în care locuiesc, pentru că nu este
ușor să ajungă pe vârfurile munților lor.
7:11 Acum, deci, domnul meu, nu lupta împotriva lor în rânduri de luptă și
nu va pieri nici măcar un om din poporul tău.
7:12 Rămâi în tabăra ta și păzește pe toți oamenii oștirii tale și lasă-ți
slujitorii pun în mâinile lor fântâna de apă, care izvorăște
de la poalele muntelui:
7:13 Căci toți locuitorii Betuliei își au apa de acolo; asa va fi
sete ucide-i și ei vor renunța la cetatea lor, și noi și ai noștri
oamenii se vor urca pe vârfurile munților care sunt aproape și vor
tabără peste ei, ca să privească nimeni să nu iasă din cetate.
7:14 Deci, ei și soțiile și copiii lor vor fi mistui de foc,
și înainte ca sabia să vină împotriva lor, ei vor fi răsturnați în
străzile în care locuiesc.
7:15 Astfel le vei da o răsplată rea; pentru că s-au răzvrătit și
nu ți-ai întâlnit persoana în pace.
7:16 Iar aceste cuvinte i-au plăcut lui Holoferne și tuturor slujitorilor săi și lui
desemnați să facă ceea ce vorbiseră.
7:17 Deci tabăra copiilor lui Amon a plecat și cu ei cinci
mii de asirieni și au tăbărât în vale și au luat
ape și izvoarele apelor copiilor lui Israel.
7:18 Atunci copiii lui Esau s-au suit cu fiii lui Amon și au tăbărât
în munţii de dincolo de Dotaim şi au trimis pe unii dintre ei
spre miazăzi și spre răsărit, față de Ekrebel, care este
aproape de Chusi, care este pe pârâul Mochmur; iar restul
armata asirienilor a tăbărât în câmpie și a acoperit fața
întreg pământul; iar corturile și trăsurile lor au fost întinse la un nivel foarte mare
multitudine.
7:19 Atunci copiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor, pentru că au
inima s-a căzut, căci toţi vrăjmaşii lor îi înconjuraseră de jur împrejur şi
nu era nicio cale de a scăpa din mijlocul lor.
7:20 Astfel, toată ceata lui Asuri a rămas în jurul lor, amândoi lachei,
care și călăreți, treizeci și patru de zile, astfel încât toate vasele lor
de apă a eșuat toți inhibitorii Betuliei.
7:21 Şi cisternele s-au golit şi nu aveau apă să-şi bea
umpleți pentru o zi; căci le-au dat să bea cu măsură.
7:22 De aceea copiii lor mici au fost din inimă, și femeile lor și
tinerii au leșinat de sete și au căzut pe străzile orașului,
iar pe trecerile porţilor şi nu mai era nicio putere
în ele.
7:23 Atunci tot poporul s-a adunat la Ozia și la căpetenia cetății,
deopotrivă tineri, și femei, și copii și au strigat cu glas tare:
și a spus înaintea tuturor bătrânilor:
7:24 Dumnezeu să fie judecător între noi și voi, căci ne-ați făcut un mare rău,
că nu ați cerut pacea copiilor lui Assur.
7:25 Căci acum nu avem nici un ajutor; dar Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor, căci
ar trebui să fim aruncați înaintea lor cu sete și mare distrugere.
7:26 Acum deci chemaţi-i la voi şi daţi toată cetatea pentru pradă
poporului lui Holofernes și întregii sale armate.
7:27 Căci este mai bine pentru noi să fim prădați pentru ei decât să murim pentru
sete: căci noi îi vom fi slujitorii, ca să trăiască sufletele noastre, dar nu
să vedem moartea pruncilor noștri înaintea ochilor noștri, nici soțiile, nici soțiile noastre
copii să moară.
7:28 Luăm ca mărturie împotriva voastră cerul și pământul și pe Dumnezeul nostru și
Domnul părinţilor noştri, care ne pedepseşte după păcatele noastre şi după
păcatele părinţilor noştri, că nu face aşa cum am spus astăzi.
7:29 Atunci s-a plâns un mare de acord în mijlocul lui
asamblare; şi au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas tare.
7:30 Atunci Ozia le-a zis: „Fraților, aveți curaj, să mai răbdăm
cinci zile, timp în care Domnul Dumnezeul nostru își va întoarce mila
S.U.A; căci nu ne va părăsi cu totul.
7:31 Și dacă vor trece aceste zile și nu ne va veni niciun ajutor, voi face
după cuvântul tău.
7:32 Și a împrăștiat poporul, fiecare în sarcina lui; si ei
s-au dus la zidurile şi turnurile cetăţii lor şi au trimis femeile şi
copiii în casele lor; şi au fost aduşi foarte jos în cetate.