Isaia
64:1 O, de ai sfâşia cerurile, de ai coborî,
ca munții să curgă în prezența ta,
64:2 Cum arde focul care se topește, focul face să fiarbă apele,
pentru a face cunoscut numele Tău vrăjmașilor tăi, pentru ca neamurile să poată
tremură de prezența ta!
64:3 Când ai făcut lucruri groaznice pe care noi nu le aşteptam, ai venit
jos, munții s-au scurs în prezența ta.
64:4 Căci de la începutul lumii oamenii nu au auzit, nici n-au văzut
după ureche, nici ochiul nu a văzut, Dumnezeule, în afară de Tine, ceea ce are
pregătit pentru cel ce-l așteaptă.
64:5 Îl întâlnești pe cel ce se bucură și face dreptate, pe cei care
adu-ți aminte de tine în căile tale: iată, ești mâniat; căci am păcătuit:
în acestea este perseverenţa şi vom fi mântuiţi.
64:6 Dar noi toți suntem ca un lucru necurat și toate neprihănirile noastre sunt ca un lucru necurat
cârpe murdare; și toți pălim ca o frunză; iar nelegiuirile noastre, ca
vânt, ne-au dus departe.
64:7 Şi nu este nimeni care să cheme numele Tău, care să se învârtă
să te apuce, căci ți-ai ascuns fața de noi și ai
ne-a mistuit din pricina fărădelegilor noastre.
64:8 Dar acum, Doamne, Tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu al nostru
olar; și noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
64:9 Nu te mânia prea tare, Doamne, și nu-ți aduce aminte de nelegiuire pentru totdeauna;
iată, vezi, te rugăm, toți suntem poporul tău.
64:10 Cetățile tale sfinte sunt un pustiu, Sionul este un pustiu, Ierusalimul este
pustiire.
64:11 Casa noastră sfântă și frumoasă, unde te-au lăudat părinții noștri, este
ars de foc și toate lucrurile noastre plăcute sunt pustiite.
64:12 Te vei abține de aceste lucruri, Doamne? îți vei ține
pace și ne chinuie foarte mult?