evrei
12:1 De aceea, văzând și noi, suntem înconjurați de un nor atât de mare
martori, să lăsăm deoparte orice greutate și păcatul care face aceasta
ne împotrivește cu ușurință și să alergăm cu răbdare cursa care este pusă
înaintea noastră,
12:2 Privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre; cine pentru bucurie
care a fost pus înaintea Lui a îndurat crucea, disprețuind rușinea și este
aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.
12:3 Căci priviţi pe cel ce a îndurat o asemenea contradicţie a păcătoşilor împotriva lui
însuși, ca să nu fiți obosiți și slăbiți în mintea voastră.
12:4 Încă nu v-aţi împotrivit până la sânge, luptând împotriva păcatului.
12:5 Şi aţi uitat de îndemnul care vă vorbeşte ca despre
Copii, fiule, nu dispreţui pedepsirea Domnului, nici nu te laşi
când ești mustrat de el:
12:6 Căci pe cine iubește Domnul, îl pedepsește și îl biciuiește pe orice fiu pe care-l iubește
primeste.
12:7 Dacă îndurați pedepsirea, Dumnezeu vă poartă ca pe fii; pentru ce fiu
este cel pe care tatăl nu-l pedepsește?
12:8 Dar dacă sunteţi fără pedeapsă, la care toţi sunt părtaşi, atunci sunteţi
voi nenorociți, și nu fii.
12:9 Mai mult, am avut părinţi ai trupului nostru, care ne-au îndreptat, şi noi
le-a dat reverență: nu ne vom supune mai degrabă
Tatăl spiritelor și trăiește?
12:10 Căci, într-adevăr, pentru câteva zile ne-au pedepsit după plăcerea lor;
ci el pentru folosul nostru, ca să fim părtași la sfințenia Lui.
12:11 Acum nici o pedeapsă nu pare să fie bucuroasă, ci dureroasă.
cu toate acestea, după aceea, dă rodul pașnic al dreptății
celor care se exercită prin aceasta.
12:12 De aceea, ridicați mâinile care atârnă și genunchii slabi;
12:13 Și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca să nu se întoarcă ceea ce este șchiop
din drum; ci mai degrabă să se vindece.
12:14 Urmează pacea cu toți oamenii și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea
Domnul:
12:15 Uită-te cu sârguinţă ca nu cumva cineva să nu scape de harul lui Dumnezeu; ca nu cumva vreo rădăcină
de amărăciune care răsare vă tulbură, și prin aceasta mulți se spurcă;
12:16 Ca nu cumva să fie vreun desfrânat sau profan, ca Esau, care pentru unul singur
bucată de carne și-a vândut dreptul de naștere.
12:17 Căci știți cum că după aceea, când ar fi moștenit el
binecuvântare, a fost respins: pentru că nu a găsit totuși loc de pocăință
a căutat-o cu grijă cu lacrimi.
12:18 Căci nu aţi venit la muntele care putea fi atins şi asta
ars cu foc, nici până la întuneric, și întuneric și furtună,
12:19 Şi sunetul trâmbiţei şi glasul cuvintelor; care voce ei
cei care au auzit s-au rugat ca cuvântul să nu le fie rostit nimănui
Mai mult:
12:20 (Căci ei nu puteau îndura ceea ce era poruncit, și dacă chiar a
fiara atinge muntele, ea va fi ucisă cu pietre sau străpunsă cu a
lance:
12:21 Și atât de înspăimântătoare a fost vederea, încât Moise a spus: Mă tem foarte mult și
cutremur :)
12:22 Dar voi ați ajuns pe muntele Sionului și în cetatea Dumnezeului celui viu,
Ierusalimul ceresc și unei nenumărate cete de îngeri,
12:23 Către adunarea generală și biserica întâiului născut, care sunt scrise
în ceruri și lui Dumnezeu Judecătorul tuturor și duhurilor oamenilor drepți
făcut perfect,
12:24 Şi lui Isus, mijlocitorul noului legământ, şi sângelui lui
stropire, care vorbește lucruri mai bune decât cea a lui Abel.
12:25 Vezi să nu-l refuzi pe cel ce vorbește. Căci dacă au scăpat nu cine
L-a refuzat pe Cel ce a vorbit pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa, dacă am
întoarce-te de la cel ce vorbește din cer:
12:26 Al cărui glas atunci a zguduit pământul, dar acum a făgăduit, zicând: Totuși
încă o dată scutur nu numai pământul, ci și cerul.
12:27 Iar acest cuvânt, „Încă o dată, înseamnă înlăturarea acestor lucruri
care sunt zguduite, ca din lucrurile care sunt făcute, că acele lucruri care
nu poate fi scuturat poate rămâne.
12:28 De aceea, primim o împărăție care nu poate fi mișcată, să avem
har, prin care Îi putem sluji lui Dumnezeu în mod acceptabil, cu evlavie și cu evlavie
frică:
12:29 Căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.