evrei 2:1 De aceea ar trebui să dăm cu mai multă atenţie lucrurilor pe care le avem am auzit, ca nu cumva vreodată să-i lăsăm să scape. 2:2 Căci dacă cuvântul rostit de îngeri a fost statornic și orice nelegiuire iar neascultarea a primit o justă recompensă a răsplatei; 2:3 Cum vom scăpa, dacă neglijăm mântuirea atât de mare? care la a început mai întâi să fie rostit de Domnul și ne-a fost confirmat de ei care l-a auzit; 2:4 Dumnezeu, de asemenea, dându-le mărturie, atât cu semne și minuni, cât și cu diverse minuni și daruri ale Duhului Sfânt, după propria Sa voință? 2:5 Căci n-a supus îngerilor lumea viitoare, despre care vorbim. 2:6 Dar unul într-un loc a mărturisit, zicând: Ce este omul, că eşti tu ai grijă de el? sau fiul omului, ca să-l vizitezi? 2:7 L-ai făcut un pic mai jos decât îngerii; cu l-ai încununat slavă și cinste și l-ai pus peste lucrările mâinilor tale; 2:8 Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele Lui. Căci în asta el a pus totul în supunere sub el, nu a lăsat nimic din ce nu este supus l. Dar acum nu vedem încă toate lucrurile supuse lui. 2:9 Dar noi îl vedem pe Isus, care a fost făcut un pic mai jos decât îngerii pentru a suferința morții, încununată cu slavă și onoare; că el prin har lui Dumnezeu ar trebui să guste moartea pentru fiecare om. 2:10 Căci s-a potrivit pentru Cel pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile, aducând mulți fii la slavă, pentru a face căpetenia mântuirii lor perfect prin suferințe. 2:11 Căci atât cel ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-unul; pentru care nu-i este rușine să-i numească frați, 2:12 Spunând: „Voi vesti numele Tău fraților mei, în mijlocul biserică îți voi cânta laudă. 2:13 Și iarăși, îmi voi pune încrederea în el. Și din nou, Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. 2:14 Din moment ce copiii sunt părtași cărnii și sângelui, tot el el însuși a luat parte la aceeași parte; ca prin moarte să poată nimicește-l pe cel care avea puterea morții, adică diavolul; 2:15 Și izbăvește-i pe cei care au fost toată viața de frica morții supus robiei. 2:16 Căci, într-adevăr, El nu a luat asupra lui firea îngerilor; dar el a luat asupra lui sămânţa lui Avraam. 2:17 De aceea, în toate lucrurile, trebuia să fie asemănător lui fraţilor, ca să fie un mare preot milostiv şi credincios în lucruri referitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele oamenilor. 2:18 Căci prin faptul că El însuși a suferit fiind ispitit, poate să facă ajuta-i pe cei ispititi.