evrei
2:1 De aceea ar trebui să dăm cu mai multă atenţie lucrurilor pe care le avem
am auzit, ca nu cumva vreodată să-i lăsăm să scape.
2:2 Căci dacă cuvântul rostit de îngeri a fost statornic și orice nelegiuire
iar neascultarea a primit o justă recompensă a răsplatei;
2:3 Cum vom scăpa, dacă neglijăm mântuirea atât de mare? care la
a început mai întâi să fie rostit de Domnul și ne-a fost confirmat de ei
care l-a auzit;
2:4 Dumnezeu, de asemenea, dându-le mărturie, atât cu semne și minuni, cât și cu
diverse minuni și daruri ale Duhului Sfânt, după propria Sa voință?
2:5 Căci n-a supus îngerilor lumea viitoare,
despre care vorbim.
2:6 Dar unul într-un loc a mărturisit, zicând: Ce este omul, că eşti tu
ai grijă de el? sau fiul omului, ca să-l vizitezi?
2:7 L-ai făcut un pic mai jos decât îngerii; cu l-ai încununat
slavă și cinste și l-ai pus peste lucrările mâinilor tale;
2:8 Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele Lui. Căci în asta el
a pus totul în supunere sub el, nu a lăsat nimic din ce nu este supus
l. Dar acum nu vedem încă toate lucrurile supuse lui.
2:9 Dar noi îl vedem pe Isus, care a fost făcut un pic mai jos decât îngerii pentru a
suferința morții, încununată cu slavă și onoare; că el prin har
lui Dumnezeu ar trebui să guste moartea pentru fiecare om.
2:10 Căci s-a potrivit pentru Cel pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile,
aducând mulți fii la slavă, pentru a face căpetenia mântuirii lor
perfect prin suferințe.
2:11 Căci atât cel ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-unul;
pentru care nu-i este rușine să-i numească frați,
2:12 Spunând: „Voi vesti numele Tău fraților mei, în mijlocul
biserică îți voi cânta laudă.
2:13 Și iarăși, îmi voi pune încrederea în el. Și din nou, Iată, eu și
copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
2:14 Din moment ce copiii sunt părtași cărnii și sângelui, tot el
el însuși a luat parte la aceeași parte; ca prin moarte să poată
nimicește-l pe cel care avea puterea morții, adică diavolul;
2:15 Și izbăvește-i pe cei care au fost toată viața de frica morții
supus robiei.
2:16 Căci, într-adevăr, El nu a luat asupra lui firea îngerilor; dar el a luat asupra lui
sămânţa lui Avraam.
2:17 De aceea, în toate lucrurile, trebuia să fie asemănător lui
fraţilor, ca să fie un mare preot milostiv şi credincios în lucruri
referitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele oamenilor.
2:18 Căci prin faptul că El însuși a suferit fiind ispitit, poate să facă
ajuta-i pe cei ispititi.