Eclesiastul
12:1 Adu-ți aminte acum de Creatorul tău în zilele tinereții tale, în vremea zilelor rele
nu veni, nici anii nu se apropie, când vei zice: N-am
plăcere în ele;
12:2 În timp ce soarele, sau lumina, sau luna, sau stelele nu se întunecă,
nici norii nu se întorc după ploaie:
12:3 În ziua când păzitorii casei se vor cutremura și cei puternici
oamenii se vor pleca, iar râșnițele încetează pentru că sunt puțini,
iar cei care privesc pe ferestre să fie întunecați,
12:4 Şi uşile vor fi închise pe străzi, când sunetul
măcinarea este scăzută și el se va ridica la glasul păsării și la toate
fiicele muzicii vor fi coborâte;
12:5 De asemenea, când se vor teme de ceea ce este înalt, și vor fi frici
pe drum și migdalul va înflori și lăcusta
va fi o povară, și dorința se va pierde, pentru că omul își duce mult timp
acasă, iar bocitorii merg pe străzi:
12:6 Sau vreodată snurul de argint să fie slăbit, sau vasul de aur să fie rupt, sau
ulciorul să fie spart la fântână sau roata spartă la cisterna.
12:7 Atunci ţărâna se va întoarce pe pământ cum era, şi duhul se va întoarce
întoarce-te la Dumnezeu care l-a dat.
12:8 Deşertăciunea deşertăciunii, zice propovăduitorul; totul este vanitate.
12:9 În plus, fiindcă propovăduitorul era înţelept, tot învăţa poporul
cunoştinţe; da, a dat bine seama și a căutat și a pus în ordine pe mulți
proverbe.
12:10 Predicatorul a căutat să afle cuvinte plăcute și ceea ce era
scris era drept, chiar și cuvintele adevărului.
12:11 Cuvintele înțelepților sînt ca niște imbolduri și ca cuiele prinse de stăpâni
de adunări, care sunt date de la un singur păstor.
12:12 Și mai departe, prin acestea, fiul meu, fii îndemnat: să faci acolo multe cărți
nu are sfârșit; și mult studiu este o oboseală a cărnii.
12:13 Să auzim încheierea întregii chestiuni: Teme-te de Dumnezeu și păzește-l pe al Lui
porunci: căci aceasta este toată datoria omului.
12:14 Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice lucrare, cu orice lucru ascuns,
fie că este bine, fie că este rău.