Deuteronomul
1:1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel de pe cealaltă parte a Iordanului
în pustie, în câmpia de lângă Marea Roșie, între Paran,
și Tofel și Laban și Hazerot și Dizahab.
1:2 (De la Horeb sunt unsprezece zile de călătorie pe drumul muntelui Seir până la
Kadeshbarnea.)
1:3 Și sa întâmplat în al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua
prima zi a lunii, pe care le-a vorbit Moise copiilor lui Israel,
după tot ceea ce DOMNUL ia dat prin poruncă pentru ei;
1:4 După ce a ucis pe Sihon, împăratul Amoriților, care locuia în el
Hesbon și Og, împăratul Basanului, care locuia la Astarot în Edrei;
1:5 De cealaltă parte Iordanul, în țara Moabului, a început Moise să vestească aceasta
lege, spunând,
1:6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit în Horeb, zicând: Ați locuit de mult
suficient in aceasta montura:
1:7 Întoarceți-vă și porniți-vă și mergeți la muntele Amoriților,
și în toate locurile din apropierea ei, în câmpie, în dealuri și
în vale, și în miazăzi și pe malul mării, până în țara lui
canaaniți și până la Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
1:8 Iată, am pus țara înaintea voastră; intrați și stăpâniți țara care este
Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că va da
pentru ei și pentru sămânța lor după ei.
1:9 Și v-am vorbit în vremea aceea, zicând: Nu vă pot purta
eu singur:
1:10 Domnul, Dumnezeul tău, te-a înmulțit și iată că astăzi ești ca
stelele cerului pentru mulţime.
1:11 (Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, vă face de o mie de ori mai mulţi decât
voi sunteți și vă binecuvântați, așa cum v-a promis El!)
1:12 Cum aș putea eu singur să-ți purtau grefa, povara și povara ta?
ceartă?
1:13 Luați-vă oameni înțelepți și pricepuți și cunoscuți printre semințiile voastre și pe mine
îi va face conducători peste tine.
1:14 Iar voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: Ceea ce ai spus este bun
pentru noi să facem.
1:15 Am luat deci pe căpeteniile semințiilor voastre, oameni înțelepți și cunoscuți, și i-am făcut
capetele peste tine, căpitani peste mii și căpitani peste sute și
căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece și ofițeri printre voi
triburi.
1:16 Și le-am poruncit judecătorilor voștri în vremea aceea, spunând: Auziți cauzele dintre ele
frații tăi și judecă drept între fiecare om și fratele său,
și străinul care este cu el.
1:17 Să nu respectați oamenii în judecată; dar veţi auzi pe cei mici ca
precum și cei mari; să nu vă fie frică de faţa omului; pentru
judecata este a lui Dumnezeu; și cauza care este prea grea pentru voi, aduceți-o
eu, și o voi auzi.
1:18 Și v-am poruncit în vremea aceea toate lucrurile pe care să le faceți.
1:19 Și când am plecat din Horeb, am trecut prin toate cele mari și
pustiu îngrozitor, pe care ați văzut-o pe drumul muntelui
Amoriți, așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru; şi am ajuns la Cadeşbarnea.
1:20 Și v-am spus: Ați ajuns la muntele Amoriților,
pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
1:21 Iată, Domnul, Dumnezeul tău, a pus țara înaintea ta;
stăpânește-o, așa cum ți-a spus Domnul, Dumnezeul părinților tăi; frică
nu, nici nu te descuraja.
1:22 Și fiecare dintre voi v-ați apropiat de mine și ați spus: Vom trimite oameni
înaintea noastră, și ne vor cerceta țara și ne vor aduce de veste
iarăși pe ce cale trebuie să urcăm și în ce orașe vom ajunge.
1:23 Și mi-a plăcut cuvîntul acesta; și am luat doisprezece bărbați dintre voi, unul dintre a
trib:
1:24 Și s-au întors și s-au suit pe munte și au ajuns la vale
din Eșcol și l-a cercetat.
1:25 Și au luat din rodul pământului în mâinile lor și l-au adus
s-a coborât la noi și ne-a adus din nou cuvânt și a zis: Este o țară bună
pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
1:26 Cu toate acestea, nu v-ați urcat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii
al Domnului Dumnezeului tău:
1:27 Și ați cârtit în corturile voastre și ați zis: Pentru că Domnul ne-a urât,
ne-a scos din ţara Egiptului, ca să ne dea în el
mâna amoriților, să ne nimicească.
1:28 Unde să ne urcăm? frații noștri ne-au descurajat inima, zicând:
Oamenii sunt mai mari și mai înalți decât noi; oraşele sunt mari şi
zidit până la cer; și mai mult, am văzut pe fiii anaciților
Acolo.
1:29 Atunci v-am spus: Nu vă temeți și nu vă temeți de ei.
1:30 Domnul Dumnezeul tău, care merge înaintea ta, va lupta pentru tine,
după tot ce a făcut pentru tine în Egipt, sub ochii tăi;
1:31 Și în pustie, unde ai văzut cum este Domnul Dumnezeul tău
te-a născut, așa cum omul își naște fiul, pe tot drumul pe care ai mers,
până când ați venit în acest loc.
1:32 Dar în acest lucru nu ați crezut în Domnul, Dumnezeul vostru,
1:33 Care a mers pe cale înaintea ta, ca să-ți caute un loc în care să-ți întinzi
corturi înăuntru, în foc noaptea, pentru a vă arăta pe ce cale să mergeți și înăuntru
un nor ziua.
1:34 Și DOMNUL a auzit glasul cuvintelor tale și S-a mâniat și a jurat:
zicală,
1:35 Cu siguranță niciunul dintre acești oameni din această generație rea nu va vedea asta
pământ bun, pe care am jurat că o voi da părinților voștri,
1:36 Salvează Caleb, fiul lui Iefune; el va vedea, iar lui îi voi da
țara pe care a călcat el și copiilor săi, pentru că are
au urmat pe deplin pe Domnul.
1:37 De asemenea, Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră, și a zis: Și tu vei
nu intra acolo.
1:38 Dar Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, va intra
acolo: încurajează-l, căci el va lăsa pe Israel să-l moştenească.
1:39 În plus, micuții voștri, despre care voi spuneați că vor fi o pradă, și ai voștri
copiii, care în ziua aceea nu aveau cunoștință între bine și rău, ei
vor intra acolo și le voi da și ei vor
posedă-o.
1:40 Dar voi, întoarceți-vă și porniți-vă în pustie
calea Mării Roșii.
1:41 Atunci ați răspuns și mi-ați spus: „Am păcătuit împotriva Domnului,
se va urca și se va lupta, după tot ce a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru
S.U.A. Și când ați încins pe fiecare om cu armele lui de război, ați fost
gata să urce pe deal.
1:42 Și Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă urcați și nu luptați; pentru
Eu nu sunt printre voi; ca să nu fiți loviți de vrăjmașii voștri.
1:43 Așa v-am spus; și nu ați vrut să ascultați, ci v-ați răzvrătit împotriva lui
porunca DOMNULUI și s-a suit cu îndrăzneală pe deal.
1:44 Amoriții, care locuiau pe acel munte, au ieșit împotriva ta,
și v-au urmărit, ca albinele, și v-au nimicit în Seir, până la Horma.
1:45 Și v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului; dar DOMNUL nu a ascultat
la vocea voastră, nici nu vă ascultați.
1:46 Așa că ați locuit în Cades multe zile, după zilele în care ați locuit
Acolo.