Actele
4:1 Şi pe când vorbeau ei poporului, preoţilor şi căpeteniei
templul și saducheii au venit peste ei,
4:2 Mâhnindu-se că ei învăţau poporul şi propovăduiau prin Isus
învierea din morți.
4:3 Şi şi-au pus mâinile peste ei şi i-au pus în captiv până a doua zi, căci
acum era seara.
4:4 Totuşi, mulţi dintre cei ce au auzit Cuvântul au crezut; si numarul de
bărbaţii erau vreo cinci mii.
4:5 Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii și bătrânii lor și
scribi,
4:6 Și Marele Preot Ana, și Caiafa, și Ioan și Alexandru și ca
mulţi dintre cei din familia marelui preot s-au adunat
la Ierusalim.
4:7 Iar după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: Cu ce putere sau
cu ce nume ai făcut asta?
4:8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: Voi căpeteniilor!
poporul și bătrânii lui Israel,
4:9 Dacă astăzi vom fi cercetaţi cu privire la fapta bună făcută omului neputincios, prin
ce înseamnă că este făcut întreg;
4:10 Să fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor lui Israel că prin
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care L-ați răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat
din morți, chiar și lângă el, acest om stă aici sănătos înaintea ta.
4:11 Aceasta este piatra pe care voi, ziditorii, a fost aruncată în nimic
deveni capul colțului.
4:12 Nici în altul nu este mântuire, căci nu există alt nume
sub cer, dat oamenilor, prin care trebuie să fim mântuiți.
4:13 Când au văzut îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, și au înțeles asta
erau oameni neînvățați și ignoranți, se minunau; si au luat
cunoașterea lor, că fuseseră cu Isus.
4:14 Și văzându-l pe omul care era vindecat stând cu ei, au putut
nu spune nimic împotriva ei.
4:15 Dar după ce le-au poruncit să iasă din consiliu, ei
conferite între ei,
4:16 Zicând: Ce să facem acestor oameni? pentru că într-adevăr un miracol notabil
a fost făcut de ei este vădit tuturor celor care locuiesc în Ierusalim;
și nu o putem nega.
4:17 Dar ca să nu se mai răspândească în popor, să amenințăm cu putere
ei, că de acum înainte nu vorbesc nimănui în acest nume.
4:18 Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc și să nu învețe
in numele lui Dumnezeu.
4:19 Dar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: Dacă este drept înăuntru
Vederea lui Dumnezeu să vă asculte mai mult decât pe Dumnezeu, judecați.
4:20 Căci nu putem să nu spunem lucrurile pe care le-am văzut și auzit.
4:21 Deci, după ce i-au mai ameninţat, le-au dat drumul, găsind
nimic cum ar putea să-i pedepsească, din cauza poporului: pentru toți oamenii
L-a slăvit pe Dumnezeu pentru ceea ce s-a făcut.
4:22 Căci omul era în vârstă de peste patruzeci de ani, asupra căruia aceasta minunea vindecării
a fost arătată.
4:23 Iar ei fiind eliberați, s-au dus la cealaltă parte a lor și au spus toate acestea
preoţii cei mai de seamă şi bătrânii le spuseseră.
4:24 Și când au auzit aceasta, și-au ridicat glasul către Dumnezeu cu unul singur
de acord și a zis: Doamne, Tu ești Dumnezeu, Cel ce ai făcut cerul și pământul,
și marea și tot ce este în ei:
4:25 Care, prin gura robului tău David, a zis: De ce au făcut neamurile?
furie, iar oamenii își imaginează lucruri deșarte?
4:26 Împărații pământului s-au ridicat și s-au adunat conducătorii
împotriva Domnului și împotriva lui Hristos.
4:27 Căci cu adevărat împotriva sfântului tău copil Isus, pe care L-ai uns,
atât Irod, cât și Ponțiu Pilat, cu neamurile și poporul
Israel, au fost adunați împreună,
4:28 Căci să faci tot ce mâna ta şi sfatul tău au hotărât mai înainte să fie
Terminat.
4:29 Și acum, Doamne, iată amenințările lor și dă robilor Tăi,
ca să vorbească cu toată îndrăzneala cuvântul Tău,
4:30 Întinde-ți mâna ca să vindeci; şi că semnele şi minunile pot
fă-te pe numele sfântului tău copil Isus.
4:31 Și după ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a zguduit
împreună; și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au vorbit
cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
4:32 Şi mulţimea celor ce credeau era dintr-o inimă şi dintr-o singură inimă
suflet: nici unul dintre ei nu a spus nimic despre lucrurile pe care el
posedat era al lui; dar aveau toate lucrurile în comun.
4:33 Şi cu mare putere au dat apostolii mărturie despre învierea lui
Domnul Isus: și mare har era asupra lor toți.
4:34 Nici unul dintre ei nu era lipsit, pentru că toţi cei ce erau
posesorii de terenuri sau case le-au vândut și au adus prețurile la
lucruri care au fost vândute,
4:35 Şi i-a pus la picioarele apostolilor, şi s-a făcut împărţirea
fiecare om după cum avea nevoie.
4:36 Și Iosif, care de către apostoli a fost supranumit Barnaba (adică fiind
tălmăcită: Fiul mângâierii,) un levit și al țării lui
Cipru,
4:37 Având pământ, l-a vândut, a adus banii și l-a pus la el
picioarele apostolilor.