2 Macabei
12:1 Când s-au făcut aceste legământ, Lisia s-a dus la împărat și la iudei
erau despre gospodăria lor.
12:2 Dar dintre conducătorii mai multor locuri, Timoteu și Apoloniu
fiul lui Gheneu, tot Ieronim și Demofon, și alături de ei Nicanor
guvernatorul Ciprului, nu i-a lăsat să tacă și să locuiască acolo
pace.
12:3 Și bărbații din Iope au făcut o astfel de faptă nelegiuită: s-au rugat iudeilor
care locuiau printre ei ca să meargă cu soţiile şi copiii lor în bărci
pe care le pregătiseră, de parcă nu ar fi vrut să-i rănească.
12:4 Care a primit din ea, după hotărârea comună a cetăţii, ca fiind
dorind să trăiască în pace și nebănuind nimic: dar când erau
duși în adâncuri, au înecat nu mai puțin de două sute dintre ei.
12:5 Când a auzit Iuda de această cruzime făcută față de compatrioții săi, a poruncit
cei care erau cu el ca să le pregătească.
12:6 Şi chemând pe Dumnezeu, Judecătorul drept, a venit împotriva acelora
ucigași ai fraților săi, și a ars portul noaptea și a așezat
bărcile în flăcări și pe cei care au fugit acolo le-a ucis.
12:7 Iar când cetatea a fost închisă, s-a dus înapoi, ca și când s-ar întoarce
ca să-i smulgă pe toți din cetatea Iope.
12:8 Dar când a auzit că iamniții aveau de gând să facă la fel
pentru evreii care locuiau printre ei,
12:9 El a venit peste iamniți și noaptea și a dat foc în liman și
marina, încât s-a văzut lumina focului la Ierusalim doi
o sută patruzeci de stadii.
12:10 Când au plecat de acolo, nouă stadii în călătoria lor
faţă de Timoteu, nu mai puţin de cinci mii de oameni pe jos şi cinci
o sută de călăreți din arabi au pus asupra lui.
12:11 Apoi a fost o luptă foarte dureroasă; dar partea lui Iuda cu ajutorul lui
Dumnezeu a obținut victoria; astfel încât nomazii Arabiei, fiind biruiți,
a rugat pe Iuda pace, făgăduindu-i atât că îi va da vite, cât și
fă-i plăcere altfel.
12:12 Atunci Iuda, crezând într-adevăr că vor fi de folos pentru mulți
lucruri, le-a dat pacea: după care și-au dat mâna, și așa ei
au plecat la corturile lor.
12:13 El a mers şi el să facă un pod către o cetate puternică, care era
împrejmuit cu ziduri și locuit de oameni din diverse țări;
iar numele lui era Caspis.
12:14 Dar cei ce erau înăuntrul ei se încredeau atât de mult în tăria zidurilor
și aprovizionarea cu alimente, față de care s-au comportat nepoliticos
cei ce erau cu Iuda, batjocorind și hulind și rostind așa ceva
cuvinte care nu trebuiau rostite.
12:15 De aceea, Iuda împreună cu ceata lui, chemând pe marele Domn al
lume, care fără berbeci sau mașini de război a doborât Ierihonul în
vremea lui Iosua, a dat un atac înverșunat împotriva zidurilor,
12:16 Și au luat cetatea prin voia lui Dumnezeu și au făcut măcelări nespuse,
într-atât încât un lac de doi stadii lat aproape învecinat cu acesta, fiind
plin, a fost văzut alergând cu sânge.
12:17 Atunci au plecat de acolo șapte sute cincizeci de stadii și
a venit la Characa la iudeii care se numesc Tubieni.
12:18 Dar pe Timoteu, nu l-au găsit prin locuri, căci înaintea lui
trimisese ceva, a plecat de acolo, după ce a lăsat o foarte
garnizoană puternică într-o anumită cală.
12:19 Totuși, Dositeu și Sosipater, care erau căpetenii lui Macabeu, au mers
înainte și i-a ucis pe cei pe care Timoteu îi lăsase în cetate, peste zece
mii de oameni.
12:20 Și Macabeu și-a rânduit oștirea în cete și le-a pus peste oști, și
a mers împotriva lui Timoteu, care avea în jurul lui o sută douăzeci de mii
bărbați de picior și două mii cinci sute de călăreți.
12:21 Când a aflat Timoteu despre venirea lui Iuda, a trimis femeile și
copiii și celelalte bagaje la o fortăreață numită Carnion: pentru
orașul era greu de asediat și greu de ajuns, din cauza
strâmtorarea tuturor locurilor.
12:22 Dar când a venit Iuda cea dintâi trupă a lui, vrăjmașii, fiind loviți
cu frică și groază prin apariția celui ce vede toate lucrurile,
au fugit mai departe, unul alergând pe aici, altul pe acolo, astfel încât ei
au fost adesea răniți de propriii lor oameni și răniți cu vârfurile lor
propriile săbii.
12:23 De asemenea, Iuda a fost foarte serios să-i urmărească, ucigând pe cei răi
nenorociți, dintre care a ucis vreo treizeci de mii de oameni.
12:24 În plus, Timoteu însuși a căzut în mâinile lui Dositeu și
Sosipater, pe care l-a rugat cu multă meșteșug să-l dea drumul cu viața,
pentru că avea mulți dintre părinții iudeilor și frații unora dintre
ei, care, dacă-l omor, nu ar trebui priviți.
12:25 Deci, după ce le-a asigurat cu multe cuvinte, că îi va restaura
fara vatamare, conform intelegerii, i-au dat drumul pentru economisire
a fraţilor lor.
12:26 Apoi Macabeu a plecat spre Carnion și spre templul lui Atargatis,
și acolo a ucis douăzeci și cinci de mii de oameni.
12:27 Iar după ce a fugit și i-a nimicit, Iuda a îndepărtat
oştire spre Efron, o cetate puternică, în care a locuit Lisias, şi o mare
mulțime de națiuni diverse și tinerii puternici au păzit zidurile,
și i-a apărat cu putere: în care era și mare provizie de motoare
și săgeți.
12:28 Dar când Iuda şi toata lui au chemat pe Dumnezeul Atotputernic, care cu
puterea lui sfărâmă puterea vrăjmaşilor săi, ei au cucerit cetatea şi
a ucis douăzeci și cinci de mii dintre cei care erau înăuntru,
12:29 De acolo au plecat la Scythopolis, care se află șase sute
stadii de Ierusalim,
12:30 Dar când iudeii care locuiau acolo au mărturisit că scitopoliții
i-a purtat cu dragoste și i-a rugat cu bunătate la vremea lor
adversitate;
12:31 Ei le-au mulțumit, dorind să fie încă prietenoși cu ei; și
așa că au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea săptămânilor.
12:32 Iar după sărbătoarea, numită Rusaliile, au ieşit împotriva lui Gorgia
guvernatorul Idumeei,
12:33 Care a ieșit cu trei mii de oameni de picior și patru sute de călăreți.
12:34 Și s-a întâmplat că în lupta lor împreună erau câțiva dintre iudei
ucis.
12:35 În vremea aceea, Dositeu, unul din ceilalți ai lui Bacenor, care era călare,
și un om puternic era încă pe Gorgias și luându-și haina
l-a atras cu forța; iar când l-ar fi luat pe acel blestemat de viu, a
călăreţul Traciei venind asupra lui i-a lovit umărul, astfel încât
Gorgias a fugit la Marisa.
12:36 Când cei ce erau cu Gorgia se luptaseră de mult și erau obosiți,
Iuda L-a chemat pe Domnul, ca El să se arate a fi al lor
ajutor și conducător al bătăliei.
12:37 Și a început cu aceasta în limba lui, și a cântat psalmi cu voce tare.
voce și năvălindu-se pe neașteptate asupra oamenilor lui Gorgias, i-a pus la fugă.
12:38 Iuda și-a adunat oștirea și a intrat în cetatea Odolam.
a venit ziua a șaptea, s-au purificat, după obicei, și
ţinea Sabatul în acelaşi loc.
12:39 Iar a doua zi, după cum fusese de obicei, Iuda și ceata lui
au venit să ia trupurile celor uciși și să le îngroape
cu rudele lor în mormintele părinţilor lor.
12:40 Și sub hainele tuturor celor uciși au găsit lucruri
consacrat idolilor iamniților, care este interzis iudeilor de către
Legea. Atunci fiecare om a văzut că aceasta este cauza pentru care erau
ucis.
12:41 Toţi oamenii, deci, lăudând pe Domnul, Judecătorul drept, care a deschis
lucrurile care erau ascunse,
12:42 S-au apucat de rugăciune, şi L-au rugat să facă păcatul
ar putea fi scos complet din amintire. În plus, nobilul Iuda
i-a îndemnat pe oameni să se ferească de păcat, așa cum au văzut
înaintea ochilor lor lucrurile care s-au întâmplat pentru păcatele celor
care au fost uciși.
12:43 Iar după ce a făcut o adunare în toată ceata, până la suma de
două mii de drahme de argint, l-a trimis la Ierusalim ca să jertfească un păcat
oferind, făcându-se în ea foarte bine și sincer, în sensul că era atent
a învierii:
12:44 Căci dacă n-ar fi nădăjduit că cei uciși ar fi înviat
din nou, fusese de prisos și zadarnic să se roage pentru morți.
12:45 Și, de asemenea, prin aceea că a înțeles că era o mare favoare așternută
cei care au murit cu evlavie, a fost un gând sfânt și bun. După care el
a făcut o împăcare pentru cei morți, ca să fie izbăviți de ei
păcat.