2 Macabei 9:1 În vremea aceea, Antioh a ieşit cu dezonoare din ţara lui Persia 9:2 Căci el intrase în cetatea numită Persepolis și se pregătea să jefuiască templu și să țină orașul; după care mulţimea alergând să se apere ei înșiși cu armele lor i-au pus la fugă; si asa s-a intamplat, că Antioh fiind pus la fugă de locuitori s-a întors cu rușine. 9:3 Când a venit la Ecbatan, i s-a adus vestea ce se întâmplase lui Nicanor şi Timoteu. 9:4 Apoi umflat de mânie. s-a gândit să se răzbune pe evrei rușinea făcută lui de cei care l-au făcut să fugă. De aceea a poruncit el cărușul său să conducă fără încetare și să trimită călătoria, judecata lui Dumnezeu care îl urmărește acum. Căci el vorbise cu mândrie în aceasta fel, că va veni la Ierusalim și va face din el un loc de înmormântare comun a evreilor. 9:5 Dar Domnul Atotputernicul, Dumnezeul lui Israel, l-a lovit cu un incurabil şi ciuma invizibilă: sau de îndată ce a rostit aceste cuvinte, o durere de măruntaiele care era fără remediu au venit asupra lui și chinurile dureroase ale părțile interioare; 9:6 Și asta cu cea mai mare dreptate, căci cu mulți chinuise măruntaiele altor oameni și chinuri ciudate. 9:7 Cu toate acestea, el nu s-a oprit deloc din lăudarea lui, ci s-a umplut cu mândrie, sufland foc în furia lui împotriva evreilor și poruncând să grăbească călătoria: dar s-a întâmplat că a căzut din carul lui, purtat violent; astfel încât având o cădere dureroasă, toate membrele corpului său erau foarte dureroase. 9:8 Şi astfel cel care puţin mai înainte s-a gândit că va porunci valurilor marea, (atât de mândru era el dincolo de condiția omului) și cântărește pe munți înalți într-o balanță, acum era aruncat pe pământ și dus înăuntru un așternut pentru cai, care arată tuturor puterea vădită a lui Dumnezeu. 9:9 Așa că din trupul acestui om rău s-au ridicat viermii, și timpuri a trăit în întristare și durere, carnea i-a căzut, și murdăria de mirosul lui era zgomotos pentru toată armata lui. 9:10 Iar omul, care s-a gândit puțin mai înainte, putea ajunge la stelele lui Rai, niciun om nu putea îndura să-l ducă pentru puturosul lui intolerabil. 9:11 Iată, deci, chinuit, a început să-și părăsească mândria mare, și să ajungă la cunoașterea de sine prin flagelul lui Dumnezeu, durerea lui crescând în fiecare clipă. 9:12 Și când el însuși nu și-a suportat mirosul, a spus aceste cuvinte: Este potrivit să fii supus lui Dumnezeu și ca un om care este muritor să fie supus nu se gândește cu mândrie la sine dacă ar fi Dumnezeu. 9:13 Acest nelegiuit a făcut un jurământ Domnului, care acum nu mai vrea milă de el, spunând astfel: 9:14 Că cetatea sfântă (la care se ducea în grabă să o pună chiar cu pamantul si pentru a face din ea un loc de inmormantare comuna,) s-ar aseza la libertate: 9:15 Și în ceea ce privește iudeii, pe care îi socotise că nu sunt vrednici nici măcar să fie îngropați, dar să fie aruncați afară împreună cu copiii lor pentru a fi devorați de păsări și fiare sălbatice, le-ar face pe toate egale cu cetățenii din Atena: 9:16 Și templul sfânt, pe care înainte de a fi stricat, avea să-l împodobească daruri bune, și restaurați toate vasele sfinte cu multe altele, și afară din veniturile sale proprii suportă taxele aferente sacrificiilor: 9:17 Da, şi că el însuşi va deveni iudeu şi va trece prin toate lumea care a fost locuită și să declare puterea lui Dumnezeu. 9:18 Dar pentru toate acestea durerile lui nu au încetat: pentru judecata dreaptă a lui Dumnezeu a venit peste el; de aceea, deznădăjduit de sănătatea lui, a scris către evrei scrisoarea înscrisă, care conține forma unei cereri, dupa acest fel: 9:19 Antioh, rege și guvernator, cetățenii lui dorește mult celor buni iudei bucurie, sănătate și prosperitate: 9:20 Dacă vouă și copiii voștri vă descurcați bine și treburile voastre sunt pentru voi mulțumită, îi mulțumesc foarte mult lui Dumnezeu, având nădejdea mea în ceruri. 9:21 În ceea ce mă privește, eram slab, altfel mi-aș fi amintit cu bunătate de tine cinste și bunăvoință întorcându-se din Persia și fiind luate cu a boală gravă, am crezut că este necesar să am grijă de siguranța comună dintre toate: 9:22 Nu mă neîncred în sănătatea mea, ci am mare nădejde să scap de aceasta boală. 9:23 Dar având în vedere că chiar și tatăl meu, la ce oră a condus o oștire ţările înalte. a numit un succesor, 9:24 Pentru ca, dacă ceva a căzut împotriva așteptărilor, sau dacă au fost aduse vești care erau îngrozitoare, cei din țară, știind căruia i-a fost lăsat statul, s-ar putea să nu fie tulburat: 9:25 Din nou, având în vedere cum că prinții care sunt granițe și vecinii împărăției mele așteaptă ocazii și așteaptă ce va fi fi evenimentul. L-am numit rege pe fiul meu, Antioh, pe care îl deseori încredințat și lăudat multora dintre voi, când m-am suit în înălțime provincii; căruia i-am scris după cum urmează: 9:26 De aceea mă rog și vă rog să vă amintiți de binefacerile pe care le am făcut vouă în general și în special, și că fiecare om va fi încă fidel mie și fiului meu. 9:27 Căci sunt convins că el, înțelegând mintea mea, va fi binevoitor și cedează cu bunăvoință dorințelor tale. 9:28 Astfel, ucigașul și hulitorul au suferit cel mai mult ca el a rugat alți oameni, așa că a murit o moarte mizerabilă într-o țară străină in munti. 9:29 Şi Filip, care a fost crescut cu el, i-a luat trupul, care temându-se şi fiul lui Antioh a mers în Egipt la Ptolemeu Filometor.