2 Macabei
9:1 În vremea aceea, Antioh a ieşit cu dezonoare din ţara lui
Persia
9:2 Căci el intrase în cetatea numită Persepolis și se pregătea să jefuiască
templu și să țină orașul; după care mulţimea alergând să se apere
ei înșiși cu armele lor i-au pus la fugă; si asa s-a intamplat,
că Antioh fiind pus la fugă de locuitori s-a întors cu
rușine.
9:3 Când a venit la Ecbatan, i s-a adus vestea ce se întâmplase
lui Nicanor şi Timoteu.
9:4 Apoi umflat de mânie. s-a gândit să se răzbune pe evrei
rușinea făcută lui de cei care l-au făcut să fugă. De aceea a poruncit
el cărușul său să conducă fără încetare și să trimită călătoria,
judecata lui Dumnezeu care îl urmărește acum. Căci el vorbise cu mândrie în aceasta
fel, că va veni la Ierusalim și va face din el un loc de înmormântare comun
a evreilor.
9:5 Dar Domnul Atotputernicul, Dumnezeul lui Israel, l-a lovit cu un incurabil
şi ciuma invizibilă: sau de îndată ce a rostit aceste cuvinte, o durere de
măruntaiele care era fără remediu au venit asupra lui și chinurile dureroase ale
părțile interioare;
9:6 Și asta cu cea mai mare dreptate, căci cu mulți chinuise măruntaiele altor oameni
și chinuri ciudate.
9:7 Cu toate acestea, el nu s-a oprit deloc din lăudarea lui, ci s-a umplut
cu mândrie, sufland foc în furia lui împotriva evreilor și
poruncând să grăbească călătoria: dar s-a întâmplat că a căzut
din carul lui, purtat violent; astfel încât având o cădere dureroasă, toate
membrele corpului său erau foarte dureroase.
9:8 Şi astfel cel care puţin mai înainte s-a gândit că va porunci valurilor
marea, (atât de mândru era el dincolo de condiția omului) și cântărește pe
munți înalți într-o balanță, acum era aruncat pe pământ și dus înăuntru
un așternut pentru cai, care arată tuturor puterea vădită a lui Dumnezeu.
9:9 Așa că din trupul acestui om rău s-au ridicat viermii, și timpuri
a trăit în întristare și durere, carnea i-a căzut, și murdăria de
mirosul lui era zgomotos pentru toată armata lui.
9:10 Iar omul, care s-a gândit puțin mai înainte, putea ajunge la stelele lui
Rai, niciun om nu putea îndura să-l ducă pentru puturosul lui intolerabil.
9:11 Iată, deci, chinuit, a început să-și părăsească mândria mare,
și să ajungă la cunoașterea de sine prin flagelul lui Dumnezeu, durerea lui
crescând în fiecare clipă.
9:12 Și când el însuși nu și-a suportat mirosul, a spus aceste cuvinte:
Este potrivit să fii supus lui Dumnezeu și ca un om care este muritor să fie supus
nu se gândește cu mândrie la sine dacă ar fi Dumnezeu.
9:13 Acest nelegiuit a făcut un jurământ Domnului, care acum nu mai vrea
milă de el, spunând astfel:
9:14 Că cetatea sfântă (la care se ducea în grabă să o pună chiar
cu pamantul si pentru a face din ea un loc de inmormantare comuna,) s-ar aseza la
libertate:
9:15 Și în ceea ce privește iudeii, pe care îi socotise că nu sunt vrednici nici măcar să fie
îngropați, dar să fie aruncați afară împreună cu copiii lor pentru a fi devorați de
păsări și fiare sălbatice, le-ar face pe toate egale cu cetățenii din
Atena:
9:16 Și templul sfânt, pe care înainte de a fi stricat, avea să-l împodobească
daruri bune, și restaurați toate vasele sfinte cu multe altele, și afară
din veniturile sale proprii suportă taxele aferente sacrificiilor:
9:17 Da, şi că el însuşi va deveni iudeu şi va trece prin toate
lumea care a fost locuită și să declare puterea lui Dumnezeu.
9:18 Dar pentru toate acestea durerile lui nu au încetat: pentru judecata dreaptă a lui Dumnezeu
a venit peste el; de aceea, deznădăjduit de sănătatea lui, a scris către
evrei scrisoarea înscrisă, care conține forma unei cereri,
dupa acest fel:
9:19 Antioh, rege și guvernator, cetățenii lui dorește mult celor buni iudei
bucurie, sănătate și prosperitate:
9:20 Dacă vouă și copiii voștri vă descurcați bine și treburile voastre sunt pentru voi
mulțumită, îi mulțumesc foarte mult lui Dumnezeu, având nădejdea mea în ceruri.
9:21 În ceea ce mă privește, eram slab, altfel mi-aș fi amintit cu bunătate de tine
cinste și bunăvoință întorcându-se din Persia și fiind luate cu a
boală gravă, am crezut că este necesar să am grijă de siguranța comună
dintre toate:
9:22 Nu mă neîncred în sănătatea mea, ci am mare nădejde să scap de aceasta
boală.
9:23 Dar având în vedere că chiar și tatăl meu, la ce oră a condus o oștire
ţările înalte. a numit un succesor,
9:24 Pentru ca, dacă ceva a căzut împotriva așteptărilor, sau dacă
au fost aduse vești care erau îngrozitoare, cei din țară, știind
căruia i-a fost lăsat statul, s-ar putea să nu fie tulburat:
9:25 Din nou, având în vedere cum că prinții care sunt granițe și
vecinii împărăției mele așteaptă ocazii și așteaptă ce va fi
fi evenimentul. L-am numit rege pe fiul meu, Antioh, pe care îl deseori
încredințat și lăudat multora dintre voi, când m-am suit în înălțime
provincii; căruia i-am scris după cum urmează:
9:26 De aceea mă rog și vă rog să vă amintiți de binefacerile pe care le am
făcut vouă în general și în special, și că fiecare om va fi
încă fidel mie și fiului meu.
9:27 Căci sunt convins că el, înțelegând mintea mea, va fi binevoitor și
cedează cu bunăvoință dorințelor tale.
9:28 Astfel, ucigașul și hulitorul au suferit cel mai mult ca el
a rugat alți oameni, așa că a murit o moarte mizerabilă într-o țară străină
in munti.
9:29 Şi Filip, care a fost crescut cu el, i-a luat trupul, care
temându-se şi fiul lui Antioh a mers în Egipt la Ptolemeu
Filometor.