2 Macabei
5:1 Cam în aceeași vreme, Antioh și-a pregătit a doua călătorie în Egipt:
5:2 Și apoi s-a întâmplat că prin toată cetatea, pentru aproape spațiul de
patruzeci de zile, s-au văzut călăreți alergând în aer, în pânză de
aur și înarmat cu lănci, ca o ceată de soldați,
5:3 Și oaspeți de călăreți în rânduială, întâmpinând și alergând unul împotriva
altul, cu scuturarea scuturilor și mulțime de știuci și desen
săbii și aruncarea de săgeți și strălucirea podoabelor de aur și
ham de tot felul.
5:4 De aceea fiecare s-a rugat ca apariția aceea să se transforme în bine.
5:5 Când a ieşit un zvon mincinos, ca şi cum ar fi avut Antioh
mort, Jason a luat cel puțin o mie de oameni și a făcut deodată un
atac asupra orașului; și cei ce erau pe ziduri fiind puși înapoi,
iar cetatea în cele din urmă luată, Menelau a fugit în castel:
5:6 Dar Iason şi-a ucis pe cetăţenii săi fără milă, fără să se gândească la asta
să obțină ziua lor din propria națiune ar fi cea mai nefericită zi pentru
l; dar crezând că erau dușmanii lui, și nu compatrioții lui,
pe care l-a cucerit.
5:7 Cu toate acestea, pentru toate acestea, nu a dobândit domnia, ci în cele din urmă
a primit rușine pentru răsplata trădării sale și a fugit din nou în
țara amoniților.
5:8 În cele din urmă, deci, a avut o întoarcere nefericită, fiind acuzat mai înainte
Aretas, regele Arabilor, fugind din cetate in cetate, urmarit de
toți oamenii, urâți ca un părăsitor al legilor și fiind urâți
ca un dușman deschis al țării și al compatrioților lui, a fost alungat în
Egipt.
5:9 Astfel, cel care izgonise pe mulți din țara lor, a pierit într-un străin
pământ, retrăgându-se la Lacedemonieni și gândindu-se acolo să găsească ajutor
din cauza rudei sale:
5:10 Iar cel care scosese pe mulţi neîngropaţi nu avea pe cine să-l plângă, nici
nicio înmormântare solemnă, nici mormânt cu părinţii săi.
5:11 Când a ajuns la mașina împăratului, acesta a crezut că
Iudeea s-a răzvrătit, după care s-a îndepărtat din Egipt într-o minte furioasă,
a luat orașul cu forța armelor,
5:12 Și a poruncit oamenilor lui de război să nu cruțe pe cei pe care i-au întâlnit și să ucidă
precum s-au urcat pe case.
5:13 Astfel s-a ucis tineri și bătrâni, bărbați, femei și bărbați
copii, uciderea fecioarelor și a pruncilor.
5:14 Și au fost nimiciți în timp de trei zile întregi optzeci
mii, dintre care patruzeci de mii au fost uciși în conflict; si nu
mai puțini vânduți decât uciși.
5:15 Cu toate acestea, El nu s-a mulțumit cu aceasta, ci s-a învrednicit să intre în Preasfântul
templul lumii întregi; Menelau, acel trădător al legilor și al lui
propria țară, fiind ghidul lui:
5:16 Şi luând vasele sfinte cu mâini murdare şi cu mâini profane
trăgând în jos lucrurile care au fost dedicate de alți regi
mărirea și gloria și cinstea locului, le-a dat departe.
5:17 Și Antioh era atât de trufaș în minte, încât nu a considerat că
Domnul s-a mâniat o vreme pentru păcatele celor ce locuiau în cetate,
și de aceea ochii lui nu era asupra locului.
5:18 Căci dacă nu ar fi fost învăluiţi mai înainte în multe păcate, omul acesta, de curând
așa cum venise, fusese îndată biciuit și scos din a lui
prezumție, așa cum era Heliodor, pe care regele Seleucus l-a trimis să vadă
trezorerie.
5:19 Cu toate acestea, Dumnezeu nu a ales poporul din pricina locului, ci a ales
plasează departe de dragul oamenilor.
5:20 Şi de aceea locul însuşi, care era părtaş cu ei la
adversitatea care s-a întâmplat națiunii, a comunicat ulterior în
binefaceri trimise de la Domnul: și cum a fost părăsit în mânia lui
Atotputernic, așa că iarăși, marele Domn fiind împăcat, a fost pus la cale
toată gloria.
5:21 Atunci când Antioh scoase din templu o mie opt
o sută de talanți, el a plecat în toată grabă în Antiohia, găzduindu-se în a lui
mândria de a face pământul navigabil, iar marea circulabilă pe jos: așa era
trufia mintii lui.
5:22 Și a lăsat dregători să necăjească neamul: la Ierusalim, Filip, pentru a lui
ţară frigiană şi pentru maniere mai barbare decât cel care l-a pus
Acolo;
5:23 Şi la Garizim, Andronic; si in plus, Menelau, care mai rau decat toti
împotriva compatrioților săi evreii.
5:24 El a trimis și pe acel detestabil conducător Apollonius cu o oaste de doi
şi douăzeci de mii, poruncindu-i să omoare pe toţi cei ce erau în ei
cea mai bună vârstă și să vândă femeile și soiul mai tânăr:
5:25 Care, venind la Ierusalim și prefăcându-se pacea, s-au lăsat până la sfânt
Ziua Sabatului, când ia luat pe iudei care păzeau ziua sfântă, a poruncit
oamenii lui să se înarmeze.
5:26 Și așa i-a ucis pe toți cei care mergeau la sărbătoarea
Sabat și alergând prin oraș cu armele uciseră grozav
mulţimi.
5:27 Dar Iuda Macabeu, împreună cu alţi nouă, sau vreodată, s-a retras
în pustie și au locuit în munți după felul lui
fiare, cu compania lui, care se hrăneau neîncetat cu ierburi, ca nu cumva
să fie părtași la poluare.
