2 Macabei
4:1 Acest Simon acum, despre care am vorbit mai înainte, fiind un trădător al lui
bani, și de țara lui, l-a defăimat pe Onias, de parcă ar fi îngrozit
Heliodor, și a fost lucrătorul acestor rele.
4:2 Așa a fost îndrăzneț să-l numească trădător, care meritase bine din partea lui
oraș și și-a îndurat propria națiune și era atât de zelos față de legi.
4:3 Dar când ura lor a mers atât de departe, că de către unul din neamurile lui Simon
au fost comise crime,
4:4 Onia văzând pericolul acestei ceartări și că Apollonius, ca
fiind guvernatorul Celosiriei și Fenicii, s-a înfuriat și a crescut
răutatea lui Simon,
4:5 S-a dus la împărat, nu ca să fie un acuzator al compatrioților săi, ci să caute
binele tuturor, atât public cât și privat:
4:6 Căci a văzut că este imposibil ca statul să tacă,
și Simon și-a lăsat nebunia, dacă regele nu s-a uitat la aceasta.
4:7 Dar după moartea lui Seleuc, când Antioh, numit Epifan, a luat
Împărăția, Iason, fratele lui Onias, a muncit sub mâna să fie înalt
preot,
4:8 Făgăduind împăratului prin mijlocire trei sute șaizeci
talanți de argint și din alt venit optzeci de talanți;
4:9 În afară de aceasta, a făgăduit că va da încă o sută cincizeci, dacă el
ar putea avea licență să-i amenajeze un loc pentru exerciții și pentru
instruirea tinerilor în modurile păgânilor și să le scriem
al Ierusalimului cu numele de Antiohieni.
4:10 Ceea ce, când împăratul a dat-o, și a ajuns în mâna lui
stăpânire și-a adus imediat propria națiune la moda grecească.
4:11 Iar privilegiile împărătești acordate în mod deosebit iudeilor de către
înseamnă Ioan, tatăl lui Eupolemus, care a mers ambasador la Roma pentru
prietenie și ajutor, el a luat; şi înlăturarea guvernelor care erau
conform legii, a adus noi obiceiuri împotriva legii:
4:12 Căci a zidit cu bucurie un loc de exercițiu sub turn însuși și
i-a adus pe tinerii principali sub supunerea lui și i-a pus să poarte a
pălărie.
4:13 Așa a fost apogeul modurilor grecești și creșterea păgânilor
maniere, prin profanarea excesivă a lui Iason, acel neevlavios
nenorocit și fără mare preot;
4:14 Că preoţii nu au avut curaj să mai slujească la altar, dar
disprețuind templul și neglijând jertfele, s-au grăbit să fie
participanții la alocația nelegală la locul de exercițiu, după ce
Jocul Discus i-a chemat;
4:15 Nu stând după onorurile părinților lor, ci plăcându-și slava
Cei mai buni dintre toți grecii.
4:16 Din pricina căreia a venit peste ei o nenorocire mare, căci aveau să fie
duşmanii şi răzbunătorii lor, al căror obicei l-au urmat cu atâta seriozitate şi
cărora au dorit să fie asemenea în toate lucrurile.
4:17 Căci nu este un lucru ușor să faci rău împotriva legilor lui Dumnezeu, ci
timpul următor va declara aceste lucruri.
4:18 Când jocul care se folosea în fiecare an de credință se ținea la Tir,
regele fiind prezent,
4:19 Acest Iason nemilos a trimis soli din Ierusalim, care erau
Antiohieni, să ducă la jertfă trei sute de drahme de argint
lui Hercule, pe care nici măcar purtătorii lui au crezut de cuviință să nu-l ofere
asupra sacrificiului, pentru că nu era convenabil, ci de rezervat
pentru alte taxe.
4:20 Atunci, acești bani, în ceea ce privește expeditorul, au fost numiți lui Hercule.
sacrificiu; dar din cauza purtătorilor acesteia, a fost angajat la
realizarea de galere.
4:21 Când Apollonius, fiul lui Menesteu, a fost trimis în Egipt pentru a
încoronarea regelui Ptolemeu Filometor, Antioh, înțelegându-l
să nu fie bine afectat de treburile sale, având în vedere propria sa siguranță:
după care a venit la Iope și de acolo la Ierusalim.
4:22 Unde a fost primit cu cinste de la Iason și de la cetate și a fost
adus cu torța aprinsă și cu strigăte mari și așa după aceea
a mers cu gazda lui la Fenicia.
4:23 După trei ani, Iason l-a trimis pe Menelau, al lui Simon, numitul mai sus
frate, să ducă banii împăratului și să-l aducă în minte
anumite chestiuni necesare.
4:24 Dar el a fost adus înaintea împăratului, după ce a mărit
pentru înfățișarea glorioasă a puterii sale, a obținut preoția
el însuși, oferind mai mult decât Iason cu trei sute de talanți de argint.
4:25 A venit deci cu porunca împăratului, fără să aducă nimic demn de înalt
preoție, dar având furia unui tiran crud și furia unui
fiară sălbatică.
4:26 Atunci Iason, care slăbise pe fratele său, a fost subminat de
altul, a fost silit să fugă în țara amoniților.
4:27 Deci Menelau a căpătat domnia, dar în ce priveşte banii pe care îi avea
făgăduit regelui, nu a luat nicio ordine bună pentru asta, deși Sostratis
conducătorul castelului a cerut:
4:28 Căci lui îi era adunarea vămilor. De aceea ei
amândoi au fost chemați înaintea regelui.
4:29 Menelau l-a lăsat în locul lui pe fratele său Lisimah, în preoţie;
iar Sostratus l-a părăsit pe Crates, care era guvernator al ciprienilor.
4:30 Pe când se făceau acele lucruri, cei din Tars și Mallos au făcut
răzvrătire, pentru că au fost date concubinei regelui, chemată
Antioh.
4:31 Atunci împăratul a venit în grabă să potolească lucrurile, lăsându-l pe Andronic,
un om în autoritate, pentru adjunctul său.
4:32 Menelau, crezând că a primit un timp convenabil, a furat
anumite vase de aur au scos din templu și le-a dat pe unele dintre ele
Andronic și pe unii i-a vândut în Tir și în cetățile din jur.
4:33 Pe care, când Onia a știut de un garant, l-a mustrat și s-a retras
într-un sanctuar la Dafne, care se află lângă Antiohia.
4:34 De aceea, Menelau, luând deoparte pe Andronic, s-a rugat lui să-l ia pe Onia
în mâinile lui; care fiind convins de aceasta și venind la Onias în
înșelăciunea, i-a dat mâna dreaptă cu jurăminte; şi deşi era bănuit
prin el, dar l-a convins să iasă din sanctuar: pe cine
îndată a tăcut fără să țină seama de dreptate.
4:35 De aceea, nu numai iudeii, ci și mulți din alte neamuri,
a luat o mare indignare și au fost foarte întristați pentru uciderea nedreaptă a lui
omul.
4:36 Şi când s-a întors împăratul din locurile din jurul Ciliciei, iudeii
care erau în oraș și unii dintre greci care detestau acest fapt
de asemenea, s-a plâns pentru că Onias a fost ucis fără motiv.
4:37 De aceea Antioh s-a întristat din toată inima, i s-a făcut milă și a plâns,
din cauza comportamentului sobru şi modest al celui care era mort.
4:38 Și, aprins de mânie, a luat îndată pe Andronic al său
purpuriu, și-a rupt hainele și l-a condus prin toată cetatea
chiar în acel loc, unde săvârșise nelegiuire împotriva lui Onias,
acolo l-a ucis pe ucigașul blestemat. Astfel Domnul l-a răsplătit al lui
pedeapsa, așa cum meritase.
4:39 Când Lisimah săvârşiseră multe sacrilegii în cetate
cu consimțământul lui Menelau și rodul lui s-a răspândit peste tot,
mulţimea s-a adunat împotriva lui Lisimah, mulţi
vase de aur fiind deja duse.
4:40 Atunci poporul de rând s-a sculat și s-a umplut de mânie,
Lisimachus a înarmat aproximativ trei mii de oameni și a început mai întâi să ofere
violenţă; un singur Auranus fiind lider, un om îndepărtat în ani de zile, și nu
mai putin in prostie.
4:41 Atunci ei, văzând încercarea lui Lisimah, unii dintre ei au prins pietre,
unele bâte, altele luând pumni de praf, care era la îndemână, turnat
pe toţi laolaltă asupra lui Lisimah şi pe cei ce au aşezat asupra lor.
4:42 Astfel pe mulți dintre ei i-au rănit, pe unii i-au lovit la pământ și
pe toți i-au silit să fugă; dar însuși tâlharul de biserici
l-au ucis lângă vistierie.
4:43 Dintre aceste chestiuni, a fost deci o acuzație împotriva lor
Menelau.
4:44 Când a venit împăratul la Tir, trei bărbați trimiși din Tir
Senatul a pledat cauza în fața lui:
4:45 Dar Menelau, fiind acum condamnat, ia făgăduit lui Ptolemee, fiul lui
Dorymenes să-i dea mulți bani, dacă l-ar liniști pe rege
l.
4:46 După care Ptolemee a dus pe împărat deoparte într-o galerie, ca ea
trebuia să ia aer, l-a adus să fie de altă minte:
4:47 În așa fel încât l-a eliberat de acuzații pe Menelau, care
cu toate acestea a fost cauza tuturor nenorocirii; și acei oameni săraci, care,
dacă și-ar fi spus cauza, da, înaintea sciților, ar fi trebuit
fost judecat nevinovat, i-a condamnat la moarte.
4:48 Astfel, cei care au urmat chestiunea pentru cetate, pentru popor și
pentru vasele sfinte, a suferit curând o pedeapsă nedreaptă.
4:49 De aceea chiar și cei din Tir, s-au simțit urâți de fapta aceea rea,
a făcut ca ei să fie îngropați onorabil.
4:50 Și așa, prin lăcomia celor care erau de putere, Menelau
a rămas încă în autoritate, crescând în răutate și fiind un mare
trădător faţă de cetăţeni.