2 Corinteni
7:1 Având deci aceste făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim
noi înșine de orice murdărie a cărnii și a duhului, desăvârșindu-ne
sfinţenie în frica de Dumnezeu.
7:2 Primește-ne; nu am greșit pe nimeni, nu am stricat pe nimeni, avem
nu a înșelat niciun om.
7:3 Nu spun aceasta ca să vă osândesc, căci am spus mai înainte că sunteţi înăuntru
inimile noastre să moară și să trăiască cu tine.
7:4 Mare este îndrăzneala mea cu privire la tine, mare este slava mea pentru tine;
Sunt plin de mângâiere, sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre.
7:5 Căci când am venit în Macedonia, trupul nostru nu avea odihnă, decât noi
au fost tulburați din toate părțile; în afară erau lupte, înăuntru erau fricile.
7:6 Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei doborâți, ne-a mângâiat
prin venirea lui Tit;
7:7 Și nu numai prin venirea Lui, ci prin mângâierea cu care era
mângâiat în tine, când ne-a spus dorința ta stăruitoare, doliul tău,
mintea ta fierbinte față de mine; încât m-am bucurat cu atât mai mult.
7:8 Căci, deși v-am făcut rău cu o scrisoare, nu mă pocăiesc, deși m-am făcut
pocăiește-te: pentru că înțeleg că aceeași epistolă te-a făcut rău totuși
a fost doar pentru un sezon.
7:9 Acum mă bucur că nu v-ați întristat, ci că v-ați întristat
pocăinţă: căci v-aţi întristat după o manieră evlavioasă, ca să puteţi
primiți daune de la noi în nimic.
7:10 Căci întristarea evlavioasă aduce pocăință spre mântuire de care să nu ne pocăim.
dar întristarea lumii aduce moartea.
7:11 Căci iată acest lucru, că v-ați întristat după un fel de evlavie,
ce grijă a făcut în voi, da, ce limpezire de voi înșivă,
da, ce indignare, da, ce frică, da, ce dorință vehementă, da,
ce zel, da, ce razbunare! În toate lucrurile v-ați aprobat pe voi înșivă
să fie clar în această chestiune.
7:12 De aceea, deși v-am scris, nu am făcut-o pentru cauza lui care a avut-o
a făcut rău, nici pentru cauza lui care a suferit rău, ci că grija noastră
căci ţi-ar putea apărea înaintea lui Dumnezeu.
7:13 De aceea am fost mângâiaţi în mângâierea voastră; da, şi foarte mult
ne-am bucurat mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a fost împrospătat de
voi toti.
7:14 Căci dacă m-am lăudat cu el cu ceva din partea ta, nu mi-e rușine; dar ca
toate v-am spus în adevăr, la fel și lăuda noastră pe care am făcut-o
înaintea lui Titus, se găsește un adevăr.
7:15 Și afecțiunea lui lăuntrică este mai mare față de tine, în timp ce El
își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum cu frică și cutremur
l-a primit.
7:16 Mă bucur deci că am încredere în voi în toate.