2 Corinteni 7:1 Având deci aceste făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim noi înșine de orice murdărie a cărnii și a duhului, desăvârșindu-ne sfinţenie în frica de Dumnezeu. 7:2 Primește-ne; nu am greșit pe nimeni, nu am stricat pe nimeni, avem nu a înșelat niciun om. 7:3 Nu spun aceasta ca să vă osândesc, căci am spus mai înainte că sunteţi înăuntru inimile noastre să moară și să trăiască cu tine. 7:4 Mare este îndrăzneala mea cu privire la tine, mare este slava mea pentru tine; Sunt plin de mângâiere, sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre. 7:5 Căci când am venit în Macedonia, trupul nostru nu avea odihnă, decât noi au fost tulburați din toate părțile; în afară erau lupte, înăuntru erau fricile. 7:6 Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei doborâți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit; 7:7 Și nu numai prin venirea Lui, ci prin mângâierea cu care era mângâiat în tine, când ne-a spus dorința ta stăruitoare, doliul tău, mintea ta fierbinte față de mine; încât m-am bucurat cu atât mai mult. 7:8 Căci, deși v-am făcut rău cu o scrisoare, nu mă pocăiesc, deși m-am făcut pocăiește-te: pentru că înțeleg că aceeași epistolă te-a făcut rău totuși a fost doar pentru un sezon. 7:9 Acum mă bucur că nu v-ați întristat, ci că v-ați întristat pocăinţă: căci v-aţi întristat după o manieră evlavioasă, ca să puteţi primiți daune de la noi în nimic. 7:10 Căci întristarea evlavioasă aduce pocăință spre mântuire de care să nu ne pocăim. dar întristarea lumii aduce moartea. 7:11 Căci iată acest lucru, că v-ați întristat după un fel de evlavie, ce grijă a făcut în voi, da, ce limpezire de voi înșivă, da, ce indignare, da, ce frică, da, ce dorință vehementă, da, ce zel, da, ce razbunare! În toate lucrurile v-ați aprobat pe voi înșivă să fie clar în această chestiune. 7:12 De aceea, deși v-am scris, nu am făcut-o pentru cauza lui care a avut-o a făcut rău, nici pentru cauza lui care a suferit rău, ci că grija noastră căci ţi-ar putea apărea înaintea lui Dumnezeu. 7:13 De aceea am fost mângâiaţi în mângâierea voastră; da, şi foarte mult ne-am bucurat mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a fost împrospătat de voi toti. 7:14 Căci dacă m-am lăudat cu el cu ceva din partea ta, nu mi-e rușine; dar ca toate v-am spus în adevăr, la fel și lăuda noastră pe care am făcut-o înaintea lui Titus, se găsește un adevăr. 7:15 Și afecțiunea lui lăuntrică este mai mare față de tine, în timp ce El își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum cu frică și cutremur l-a primit. 7:16 Mă bucur deci că am încredere în voi în toate.