1 Samuel
20:1 David a fugit din Naiot, în Rama, și a venit și a zis înaintea lui Ionatan:
Ce am facut? care este nelegiuirea mea? și care este păcatul meu înaintea ta
tată, că îmi caută viața?
20:2 Iar el i-a zis: Doamne ferește! nu vei muri: iată, tatăl meu
nu va face nimic nici mare, nici mic, decât să-mi arate mie: și
de ce ar trebui tatăl meu să-mi ascundă chestia asta? nu este asa.
20:3 David a mai jurat și a zis: Tatăl tău știe că eu
ai găsit har în ochii tăi; şi a zis: Să nu ştie Ionatan
aceasta, ca să nu fie mâhnit, dar într-adevăr, așa cum este Domnul viu și ca sufletul tău
trăiește, nu există decât un pas între mine și moarte.
20:4 Atunci Ionatan a zis lui David: Orice dorește sufletul tău, voi chiar și eu
fă-o pentru tine.
20:5 Și David a zis lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă și eu
nu trebuie să nu stea cu împăratul la masă; dar lasă-mă să plec, ca să pot
mă ascund pe câmp până seara a treia zi.
20:6 Dacă tatălui tău îi este dor de mine, atunci spune: David a cerut cu seriozitate concediu
ca să poată alerga la Betleem, cetatea lui, căci este anual
sacrificiu acolo pentru toată familia.
20:7 Dacă zice astfel: Este bine; robul tău va avea pace, dar dacă va fi
foarte mânios, atunci fii sigur că răul este determinat de el.
20:8 De aceea vei avea milă cu robul tău; căci ai adus
robul tău într-un legământ al DOMNULUI cu tine; totuși, dacă
să fie în mine nelegiuire, ucide-mă! căci de ce să aduci
eu la tatăl tău?
20:9 Și Ionatan a zis: Departe de tine!
răul a fost hotărât de tatăl meu să vină peste tine, atunci n-aș vrea eu
sa iti spun?
20:10 Atunci David a zis lui Ionatan: Cine să-mi spună? sau dacă tatăl tău
iti raspund aproximativ?
20:11 Și Ionatan a zis lui David: „Vino și să ieșim la câmp”.
Și au ieșit amândoi pe câmp.
20:12 Ionatan a zis lui David: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, când voi suna
tatăl meu pe mâine oricând, sau a treia zi, și, iată, dacă
să fie bine pentru David, și atunci nu voi trimite la tine și nu-l arăt
tine;
20:13 Domnul să facă așa și mult mai mult lui Ionatan, dar dacă vrea tatălui meu
fă-ți răul, atunci ți-o voi arăta și te voi trimite departe, că tu
să mergi în pace, și Domnul să fie cu tine, așa cum a fost cu mine
Tată.
20:14 Şi nu numai cât voi trăi, să-mi arate bunătatea
DOAMNE, ca să nu mor:
20:15 Dar, de asemenea, să nu-ți nimicești pentru totdeauna bunătatea ta din casa mea;
nu când DOMNUL i-a nimicit pe vrăjmaşii lui David pe toţi
faţa pământului.
20:16 Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, zicând: „Lasă!
DOMNUL chiar cere asta din mâna dușmanilor lui David.
20:17 Și Ionatan la făcut pe David să jure din nou, pentru că îl iubea, pentru că el
l-a iubit așa cum și-a iubit propriul suflet.
20:18 Atunci Ionatan a zis lui David: Mâine este lună nouă;
fi ratat, pentru că scaunul tău va fi gol.
20:19 Și când vei sta trei zile, te vei coborî repede,
şi vino în locul unde te-ai ascuns când treaba
era în mână și va rămâne lângă piatra Ezel.
20:20 Și voi arunca trei săgeți pe partea ei, ca și cum aș fi tras în a
marcă.
20:21 Și iată, voi trimite un băiat, să spună: Du-te și află săgețile. Dacă eu
spune-i în mod expres flăcăului: Iată, săgețile sunt de această parte a ta,
le ia; atunci vino, căci îți este pace și nicio vătămare; la fel de
Domnul este viu.
20:22 Dar dacă îi spun astfel tânărului: Iată, săgețile sunt dincolo
tine; du-te, căci Domnul te-a trimis.
20:23 Și în ceea ce privește chestiunea despre care am vorbit tu și cu mine, iată că
DOMNUL să fie între tine și mine în veci.
20:24 Deci David s-a ascuns pe câmp; și când a venit luna nouă,
regele l-a așezat să mănânce carne.
20:25 Și regele stătea pe scaunul lui, ca și alteori, chiar și pe un scaun lângă
zidul: și Ionatan s-a ridicat și Abner s-a așezat lângă Saul și lângă David
locul era gol.
20:26 Cu toate acestea, Saul nu a spus nimic în ziua aceea, căci se gândea:
Ceva i s-a întâmplat, nu este curat; sigur nu este curat.
20:27 Și s-a întâmplat că mâine, care era a doua zi a zilei
lună, că locul lui David era gol; și Saul ia spus lui Ionatan al lui
fiule, De ce nu a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri,
nici azi?
20:28 Și Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut cu seriozitate permisiunea să merg la
Betleem:
20:29 Iar el a zis: Lasă-mă să plec, te rog; pentru că familia noastră are un sacrificiu în
orașul; și fratele meu, mi-a poruncit să fiu acolo; și acum, dacă
Am găsit har în ochii tăi, lasă-mă să scap, te rog, și să văd
fraţii mei. De aceea nu vine la masa regelui.
20:30 Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis:
Fiul femeii perverse și răzvrătite, nu știu că ai
l-ai ales pe fiul lui Isai spre propria ta confuzie și spre confuzie
de goliciunea mamei tale?
20:31 Căci câtă vreme fiul lui Isai va trăi pe pământ, să nu faci
fi întărit, nici împărăția ta. De aceea acum trimite și adu-l la
eu, căci el va muri cu siguranță.
20:32 Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul și i-a zis: De aceea
va fi ucis? ce a facut?
20:33 Și Saul a aruncat în el cu sulița ca să-l lovească; prin care Ionatan știa că
tatăl său a hotărât să-l omoare pe David.
20:34 Ionatan s-a sculat de la masă cu mânie aprinsă și n-a mâncat
a doua zi a lunii, căci era întristat pentru David, din pricina lui
tatăl îi făcuse rușine.
20:35 Dimineaţa, Ionatan a ieşit în el
câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiețel cu el.
20:36 Și a zis băiatului său: Aleargă, află acum săgețile pe care le trag.
Și în timp ce băiatul alerga, a tras o săgeată dincolo de el.
20:37 Și când băiatul a ajuns la locul săgeții pe care îl avea Ionatan
împușcat, Ionatan a strigat după flăcău și a spus: Nu este săgeata dincolo
tu?
20:38 Și Ionatan a strigat după flăcău: Grăbește-te, grăbește-te, nu sta! Și
Băiatul lui Ionatan a strâns săgețile și a venit la stăpânul său.
20:39 Dar băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau treaba.
20:40 Și Ionatan și-a dat artileria băiatului său și i-a zis: Du-te!
du-le în oraș.
20:41 Și de îndată ce băiatul a plecat, David s-a ridicat dintr-un loc spre
spre miazăzi, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat trei
ori: și s-au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul, până când
David a depășit.
20:42 Ionatan a zis lui David: Du-te în pace, pentru că am jurat amândoi.
dintre noi, în numele Domnului, spunând: „Domnul să fie între mine și tine,
și între sămânța mea și sămânța ta pentru totdeauna. Și s-a sculat și a plecat:
iar Ionatan a mers în cetate.