1 Macabei
10:1 În anul o sută șasezeci, Alexandru, fiul lui Antioh
supranumit Epifan, s-a suit și l-a luat pe Ptolemaida, căci poporul avea
l-a primit, prin care a domnit acolo,
10:2 Când a auzit regele Dimitrie, a strâns multe
o mare mare și a plecat împotriva lui să lupte.
10:3 Mai mult, Dimitrie a trimis scrisori lui Ionatan cu cuvinte pline de dragoste, astfel încât
l-a mărit.
10:4 Căci el a spus: Să facem mai întâi pace cu el, înainte ca el să se alăture
Alexandru împotriva noastră:
10:5 Altfel își va aduce aminte de toate relele pe care le-am făcut împotriva lui și
împotriva fraților săi și a poporului său.
10:6 De aceea i-a dat putere să adune oştire şi să
oferiți-i arme, ca să-l ajute în luptă; el a poruncit și asta
ostaticii care erau în turn ar trebui să-i fie predați.
10:7 Atunci a venit Ionatan la Ierusalim și a citit scrisorile în audiența lui
tot poporul și din cei care erau în turn:
10:8 Care s-au speriat foarte tare, când au auzit că împăratul ia dat
autoritatea de a aduna o gazdă.
10:9 Atunci cei din turn și-au dat ostaticii lui Ionatan și
le-a dat părinţilor lor.
10:10 Făcând aceasta, Ionatan s-a așezat la Ierusalim și a început să zidească și
repara orasul.
10:11 Și a poruncit muncitorilor să zidească zidurile și muntele Sion și
cam cu pietre pătrate pentru fortificare; si asa au facut.
10:12 Apoi străinii, care erau în cetăţile pe care le avea Bachide
construit, fugit;
10:13 În măsura în care fiecare și-a părăsit locul și s-a dus în țara lui.
10:14 Numai la Bet-sură unii dintre cei ce părăsiseră legea și legea
poruncile au rămas nemișcate: căci era locul lor de refugiu.
10:15 Când împăratul Alexandru a auzit ce făgăduințe trimisese Dimitrie
Ionatan: când i s-a spus și despre luptele și faptele nobile care
el și frații lui făcuseră și durerile pe care le înduraseră,
10:16 El a zis: Să găsim un astfel de om? acum de aceea îl vom face
prietenul și confederatul nostru.
10:17 El a scris despre aceasta o scrisoare și i-a trimis-o, după acestea
cuvinte, spunând,
10:18 Împăratul Alexandru, fratelui său, Ionatan, îi trimite un salut:
10:19 Am auzit de tine că ești un om cu o mare putere și potrivit să faci
fii prietenul nostru.
10:20 De aceea acum astăzi te rânduim să fii marele preot al tău
națiune și să fie numit prietenul regelui; (și cu aceasta l-a trimis
o haină purpurie și o coroană de aur:) și vă cer să ne luați partea,
și păstrează prietenia cu noi.
10:21 Deci, în luna a șaptea a anului o sută șasezeci, la sărbătoare
din corturi, Ionatan a îmbrăcat haina sfântă și s-a adunat
forțe și a furnizat multă armură.
10:22 De care a auzit Dimitrie, s-a întristat foarte mult și a zis:
10:23 Ce am făcut noi, că Alexandru ne-a împiedicat să ne împrietenim?
evreii să se întărească?
10:24 De asemenea, le voi scrie cuvinte de încurajare și le voi făgădui
demnități și daruri, ca să am ajutorul lor.
10:25 El a trimis deci la ei în acest sens: Împăratul Dimitrie la
poporul evreilor trimite un salut:
10:26 Pe când ați ținut legămintele cu noi și ați rămas în prietenia noastră,
nu vă alăturați vrăjmașilor noștri, am auzit despre aceasta și suntem
bucuros.
10:27 De aceea, acum continuați să ne fiți credincioși și bine vom face
să vă răsplătească pentru lucrurile pe care le faceți în favoarea noastră,
10:28 Și vă va da multe imunitate și vă va da răsplată.
10:29 Și acum vă eliberez și, de dragul vostru, îi eliberez pe toți iudeii
tributuri și din obiceiurile sării și din impozitele pe coroană,
10:30 Și din ceea ce îmi revine să primesc pentru a treia parte
sau sămânța și jumătate din rodul pomilor, o eliberez
astăzi, ca să nu fie luați din țara Iudeii,
nici a celor trei guverne care sunt adăugate la acestea din
Țara Samariei și Galileii, de astăzi înainte în veci.
10:31 Să fie și Ierusalimul sfânt și liber, cu hotarele lui, ambele din
zecimi și tributuri.
10:32 Iar turnul care este la Ierusalim, predau puterea asupra
ea și dă-i pe marele preot, ca să pună în ea pe cei ce vrea
alege să-l păstrezi.
10:33 În plus, am eliberat pe toți iudeii care erau
au dus robi din țara Iudeei în orice parte a regatului meu,
și voi ca toți ofițerii mei să dea datorii chiar și pentru vitele lor.
10:34 Mai mult, vreau ca toate sărbătorile, sabatele, lunile noi și
zile solemne și cele trei zile dinaintea sărbătorii și cele trei zile
după sărbătoare va fi toată imunitate și libertate pentru toți evreii din
tărâmul meu.
10:35 De asemenea, nimeni nu va avea autoritate să se amestece sau să deranjeze pe vreunul dintre ei
în orice chestiune.
10:36 Voi mai departe, ca să fie înrolați printre oștile împăratului din jur
treizeci de mii de oameni dintre iudei, cărora li se va da plata, ca
aparține tuturor forțelor regelui.
10:37 Și unii dintre ei vor fi așezați în forturile împăratului, dintre care
de asemenea, unii vor fi pusi peste treburile regatului, care sunt de
încredere: și voi ca supraveghetorii și guvernanții lor să fie de la sine,
și că trăiesc după propriile lor legi, așa cum a poruncit împăratul
în pământul Iudeii.
10:38 Iar cu privire la cele trei guvernări care s-au adăugat Iudeii din
Țara Samariei, să se unească cu Iudeea, ca să fie
considerat a fi sub una, nici obligat să se supună unei alte autorităţi decât cea
marele preot.
10:39 În ceea ce privește Ptolemaida și țara aferentă, o dau drept liber.
cadou sanctuarului din Ierusalim pentru cheltuielile necesare
sanctuar.
10:40 Mai mult, dau în fiecare an cincisprezece mii de sicli de argint din
conturile regelui din locurile aparţinând.
10:41 Și tot surplusul, pe care stăpânii nu l-au plătit ca înainte,
de acum înainte va fi dat spre lucrările templului.
10:42 Pe lângă aceasta, cei cinci mii de sicli de argint pe care i-au luat
din utilizările templului din socoteală an de an, chiar și acelea
lucrurile vor fi eliberate, pentru că țin de preoți că
ministru.
10:43 Şi oricine sunt cei care fug la templul din Ierusalim sau sunt
în limitele libertăților acestuia, fiind datori față de rege sau pentru oricare
în rest, să fie ei în libertate și tot ce au în mine
tărâm.
10:44 De asemenea, pentru zidirea și repararea lucrărilor locașului sfânt
cheltuielile vor fi date din conturile regelui.
10:45 Da, şi pentru zidirea zidurilor Ierusalimului şi întărirea
de jur împrejur, cheltuielile vor fi date din conturile regelui,
ca si pentru zidirea zidurilor in Iudeea.
10:46 Când Ionatan şi poporul au auzit aceste cuvinte, n-au dat nici un credit
nu i-au primit, pentru că și-au adus aminte de marele rău
pe care a făcut-o în Israel; căci îi chinuise foarte tare.
10:47 Dar s-au bucurat de Alexandru, pentru că el a fost primul care
au implorat pacea adevărată cu ei, iar ei au fost asociați cu el
mereu.
10:48 Atunci împăratul Alexandru s-a adunat oaste mari și au tăbărât în față
Dimitrie.
10:49 După ce cei doi împărați s-au unit, oștirea lui Dimitrie a fugit;
Alexandru l-a urmat și i-a biruit.
10:50 Și a continuat lupta foarte dureroasă până la apusul soarelui; și asta
ziua a fost ucis Dimitrie.
10:51 După aceea, Alexandru a trimis ambasadori la Ptolemeu, regele Egiptului, cu a
mesaj în acest sens:
10:52 Deoarece m-am întors în împărăția mea și sunt așezat pe tronul meu
strămoși și au dobândit stăpânirea și l-au răsturnat pe Dimitrie și
ne-a recuperat țara;
10:53 Căci după ce m-am alăturat luptei cu el, atât el, cât şi oştirea lui
nemulțumiți de noi, astfel încât să stăm pe tronul împărăției sale:
10:54 Acum, deci, să facem o legătură de prietenie și să-mi dăm acum
fiica ta de soție; și eu voi fi ginerele tău și îi voi da pe amândouă
tu si ea ca dupa demnitatea ta.
10:55 Atunci împăratul Ptolemee a răspuns, zicând: Ferice de ziua în care
te-ai întors în țara părinților tăi și te-ai așezat pe tron
a regatului lor.
10:56 Și acum îți voi face, așa cum ai scris: întâlnește-mă deci la
Ptolemaida, ca să ne vedem unii pe alții; căci mă voi căsători cu fiica mea
tu după dorința ta.
10:57 Deci Ptolemee a ieșit din Egipt cu fiica sa Cleopatra și au venit
lui Ptolemaida în anul o sută șaptezeci și al doilea:
10:58 Unde l-a întâlnit regele Alexandru, i-a dat fiica sa
Cleopatra, și și-a sărbătorit căsătoria la Ptolemaida cu mare slavă, ca
felul regilor este.
10:59 Împăratul Alexandru scrisese lui Ionatan să vină şi
intalneste-l.
10:60 Apoi a mers cu cinste la Ptolemaida, unde a întâlnit pe cei doi regi,
și le-a dat lor și prietenilor lor argint și aur și multe daruri și
a găsit favoare în ochii lor.
10:61 În vremea aceea, niște oameni ciumători ai lui Israel, oameni cu o viață rea,
s-au adunat împotriva lui, ca să-l acuze, dar regele nu a vrut
îi auzi.
10:62 Da, mai mult decât atât, împăratul a poruncit să-și scoată hainele și
îmbrăcați-l în purpură și așa au făcut.
10:63 Şi l-a pus să stea singur, şi a zis căpeteniilor săi: Duceţi-vă cu el
in mijlocul cetatii si vesti ca nimeni sa nu se planga
împotriva lui de orice problemă, și ca nimeni să nu-l deranjeze pentru nici un fel de
cauză.
10:64 Acum, când acuzatorii lui au văzut că era cinstit după
vestire și îmbrăcați în purpură, au fugit cu toții.
10:65 Împăratul l-a cinstit și l-a scris printre cei mai mari prieteni ai lui și
l-a făcut duce și părtaș la stăpânirea lui.
10:66 După aceea, Ionatan s-a întors la Ierusalim cu pace și bucurie.
10:67 În plus, în; o sută șaptezeci și cinci de ani a venit fiul Dimitrie
lui Dimitrie din Creta în țara părinților săi:
10:68 Despre care, când a auzit regele Alexandru, i s-a părut rău și s-a întors
în Antiohia.
10:69 Atunci Dimitrie l-a pus pe Apoloniu conducătorul Celosiriei, general al său,
care a adunat o mare oaste si a tabarat in Jamnia si a trimis la
Ionatan, marele preot, zicând:
10:70 Tu singur te ridici împotriva noastră, și eu sunt râs de batjocură pentru
de dragul tău și ocară și de ce te lăudești cu puterea ta împotriva noastră
in munti?
10:71 Acum, deci, dacă te încrezi în puterea ta, coboară la noi
în câmpul de câmpie şi acolo să încercăm chestiunea împreună: căci cu
eu sunt puterea orașelor.
10:72 Cereți și aflați cine sunt Eu și ceilalți care iau partea noastră și o vor face
spune-ți că piciorul tău nu poate fugi în propria lor țară.
10:73 De aceea acum nu vei putea suporta călăreții și atât de mari
o putere în câmpie, unde nu este nici piatră, nici silex, nici loc
fugi la.
10:74 Atunci când a auzit Ionatan aceste cuvinte ale lui Apollonius, s-a înmuiat în ale lui
minte, şi alegând zece mii de oameni a ieşit din Ierusalim, unde
Simon, fratele său, l-a întâlnit pentru a-l ajuta.
10:75 Și și-a întins corturile împotriva lui Iope; cei din Iope l-au exclus
al orașului, pentru că Apollonius avea acolo o garnizoană.
10:76 Atunci Ionatan a asediat-o, iar cei din cetate l-au lăsat să intre.
de frică: și astfel Ionatan a câștigat Iope.
10:77 De care a auzit Apollonius, a luat trei mii de călăreți, cu a
mare oaste de lachei si s-a dus la Azotus ca unul care a calatorit si
cu aceasta l-a tras în câmpie. pentru că avea un număr mare
de călăreţi, în care şi-a pus încrederea.
10:78 Atunci Ionatan a mers după el până la Azot, unde s-au unit oștile
luptă.
10:79 Apollonius lăsase în pândă o mie de călăreţi.
10:80 Și Ionatan a știut că în spatele lui era o ambuscadă; căci aveau
s-a înconjurat în oștirea lui și a aruncat săgeți în popor, de dimineață până-n
seară.
10:81 Dar poporul s-a oprit, cum le poruncise Ionatan;
caii duşmanilor erau obosiţi.
10:82 Atunci a scos pe Simon oștirea lui și i-a pus împotriva lacheilor,
(căci călăreții au fost cheltuiți) care au fost nemulțumiți de el și au fugit.
10:83 De asemenea, călăreții, împrăștiați pe câmp, au fugit la Azot și
au intrat în Betdagon, templul idolului lor, pentru siguranță.
10:84 Dar Ionatan a dat foc asupra lui Azot și a cetăților din jurul lui și a luat
prada lor; și templul lui Dagon, cu cei care au fugit în el,
a ars cu foc.
10:85 Astfel au fost arși și uciși cu sabia aproape opt mii
bărbați.
10:86 Și de acolo Ionatan și-a îndepărtat oștirea și a tăbărât împotriva lui Ascalon,
unde au ieşit oamenii cetăţii şi l-au întâmpinat cu mare fast.
10:87 După aceea, Ionatan şi oştirea lui s-au întors la Ierusalim, având vreunul
prada.
10:88 Când regele Alexandru a auzit aceste lucruri, a cinstit încă pe Ionatan
Mai mult.
10:89 Și i-a trimis o cataramă de aur, după cum trebuie să fie folosită celor ce sunt
din sângele regelui: i-a dat și Accaron cu hotarele lui
în posesie.