Job
37:1 À questu ancu u mo core tremula, è hè mossa da u so locu.
37:2 Sente attenti à u sonu di a so voce, è u sonu chì esce
a so bocca.
37:3 Iddu diriggiu lu sottu à tuttu u celu, è u so lampi à l 'estremità
di a terra.
37:4 Dopu à ellu, una voce ruggiti: ch'ellu trona cù a so voce
eccellenza; è ùn li ferma quandu a so voce hè intesa.
37:5 Diu trona maravigliosamente cù a so voce. grandi cose face ellu, chì
ùn pudemu micca capisce.
37:6 Perchè ellu disse à a neve: "Siate nantu à a terra". listessa à i picculi
piova, è à a grande pioggia di a so forza.
37:7 Iddu sigillatu a manu di ogni omu. chì tutti l'omi ponu cunnosce u so travagliu.
37:8 Allora i bèstie vanu in tane, è fermanu in i so lochi.
37:9 Da u sudu vene u ventu, è u friddu da u nordu.
37:10 Per u soffiu di Diu, u gelu hè datu, è a larghezza di l'acqua hè
strettu.
37:11 Ancu da l'irrigazione, stancu a nuvola grossa, sparghje u so luminosu
nuvola:
37:12 È hè vultatu intornu à i so cunsiglii, ch'elli ponu fà
tuttu ciò ch'ellu li cumanda nantu à a faccia di u mondu in a terra.
37:13 Iddu face à vene, sia per a currezzione, o per a so terra, o per
pietà.
37:14 Ascolta à questu, O Job: stà fermu, è cunsiderà l'opere maravigliose
di Diu.
37:15 Sapete, quandu Diu hà dispostu, è hà causatu a luce di a so nuvola
brillà ?
37:16 Cunniscite u equilibriu di i nuvuli, l'opere maravigliose di ellu
chì hè perfetta in a cunniscenza?
37:17 Cume i to vistimenti sò caldi, quandu si calmu a terra da u ventu sudu?
37:18 Avete allargatu cun ellu u celu, chì hè forte, è cum'è un fondu.
vetru?
37:19 Insegnici ciò chì avemu da dì à ellu. perchè ùn pudemu micca urdinà u nostru discorsu per
ragiò di bughjura.
37:20 Hè da esse dettu ch'e parlu? s'è un omu parla, certamenti sarà
inghiottitu.
37:21 È avà l'omi ùn vede micca a luce luminosa chì hè in i nuvuli
u ventu passa, è li purifica.
37:22 U tempu bellu vene da u nordu: cun Diu hè terribili maestà.
37:23 Tucchendu l'Onniputente, ùn pudemu micca truvà ellu: hè eccellente in putenza.
è in ghjudiziu, è in bundanza di ghjustizia: ùn hà micca afflittu.
37:24 L'omi, dunque, u paura di ellu.