Job 17:1 U mo soffiu hè currutti, i mo ghjorni sò estinti, i tombi sò pronti per mè. 17:2 Ùn ci sò micca burlesti cun mè? è u mio ochju ùn cuntinueghja in u so pruvucazione ? 17:3 Chjave avà, mette mi in una surey cun voi; quale hè quellu chì batterà mani cun mè? 17:4 Perchè avete ammucciatu u so core da l'intelligenza ùn li esaltà micca. 17:5 Quellu chì parla adulazione à i so amichi, ancu l'ochji di i so figlioli fallerà. 17:6 Iddu m'hà fattu dinù una parola di u populu. è prima eru cum'è a tabrè. 17:7 U mio ochju hè dinù dim per via di dulore, è tutti i mo membri sò cum'è a ombra. 17:8 L'omi ghjusta seranu stupiti da questu, è l'innocent suscitarà ellu stessu contr'à l'ipocrita. 17:9 U ghjustu hà ancu tene nantu à a so strada, è quellu chì hà mani puri sarà più forte è più forte. 17:10 Ma in quantu à voi tutti, vultà, è venite avà, perchè ùn aghju trovu unu sàviu trà voi. 17:11 I mo ghjorni sò passati, i mo scopi sò sbulicati, ancu i pinsamenti di u mo core. 17:12 Cambianu a notte in ghjornu: a luce hè corta per via di a bughjura. 17:13 Sè aspittà, a tomba hè a mo casa: aghju fattu u mo lettu in a bughjura. 17:14 Aghju dettu à a corruzzione, "Tu sì u mo babbu; mamma, è a mo surella. 17:15 È induve hè avà a mo speranza? in quantu à a mo speranza, quale a vede ? 17:16 Iddi falà à i bars di a fossa, quandu u nostru riposu inseme hè in a polvera.