Job
17:1 U mo soffiu hè currutti, i mo ghjorni sò estinti, i tombi sò pronti per mè.
17:2 Ùn ci sò micca burlesti cun mè? è u mio ochju ùn cuntinueghja in u so
pruvucazione ?
17:3 Chjave avà, mette mi in una surey cun voi; quale hè quellu chì batterà
mani cun mè?
17:4 Perchè avete ammucciatu u so core da l'intelligenza
ùn li esaltà micca.
17:5 Quellu chì parla adulazione à i so amichi, ancu l'ochji di i so figlioli
fallerà.
17:6 Iddu m'hà fattu dinù una parola di u populu. è prima eru cum'è a
tabrè.
17:7 U mio ochju hè dinù dim per via di dulore, è tutti i mo membri sò cum'è a
ombra.
17:8 L'omi ghjusta seranu stupiti da questu, è l'innocent suscitarà
ellu stessu contr'à l'ipocrita.
17:9 U ghjustu hà ancu tene nantu à a so strada, è quellu chì hà mani puri
sarà più forte è più forte.
17:10 Ma in quantu à voi tutti, vultà, è venite avà, perchè ùn aghju trovu unu
sàviu trà voi.
17:11 I mo ghjorni sò passati, i mo scopi sò sbulicati, ancu i pinsamenti di u mo
core.
17:12 Cambianu a notte in ghjornu: a luce hè corta per via di a bughjura.
17:13 Sè aspittà, a tomba hè a mo casa: aghju fattu u mo lettu in a bughjura.
17:14 Aghju dettu à a corruzzione, "Tu sì u mo babbu;
mamma, è a mo surella.
17:15 È induve hè avà a mo speranza? in quantu à a mo speranza, quale a vede ?
17:16 Iddi falà à i bars di a fossa, quandu u nostru riposu inseme hè in
a polvera.